Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream123.com sau direct in winap http://87.117.208.118:38654/

duminică, 7 mai 2017

Am trecut .... Maricica Cirnu Capan


Am trecut pe unde erai
și e rai pe unde-am trecut,
toate florile noastre albastre
înflorit-au,precum ai vrut...


Ai trecut pe unde eram
și e ram pe unde-ai trecut,
multe flori de cireașă amară
înflorit-au,precum am vrut...


Și trecut-am pe unde erai,
si e rai pe unde-am trecut...
Și trecut-ai pe unde eram
și e ram pe unde-ai trecut...




M-ai uitat de Alexandru Gavrilescu


M-ai uitat

M-ai uitat pe un raft, ca pe-o carte citită,
Ca pe un măr muşcat și pe masă lăsat 
Peste noapte am ajuns un pantof demodat,
Și-ai plecat fără veste spre o altă ispită.


M-ai lăsat amanet uitării rapace,
Pe un preț necinstit- negoț de bazar,
Să răscumperi ușor,convenabil măcar,
De vei fi nevoită a te întoarce.


Din atâtea minuni cu numele tău,
Ce-aş fi vrut să descopăr în fiece zi,
N-ai păstrat nici dorința de-a mă privi,
În ochi la plecare,să-nțeleg că ți-e greu.


M-ai uitat ca pe-o pânză albă la soare,
Pe o sârmă ce leagă două ramuri de tei,
Și-am să-ți flutur aici iubirea de vrei,
Pân' la marele-ngheț și marea ninsoare...



Alexandru Gavrilescu 

Liniste de Simona Barbu

E liniste afara si tacut,
Si eu astept sa treaca parca,
Sunt intr-o lume fara de-nceput,
Si -ntro viata cusurgie toata.
.
E liniste afar si soarele o spune ,
E liniste tacuta ,pentru ceva anume ,
Ma cheama parca si linistea-mi spune ,
Iubeste-ti viata si dai un semn anume .
.
E liniste deplina si parca spune frica
E liniste doar ,nu-ti fie teama
Ca-ci nu se va -ntampla nimica ,
E liniste deplina ,si liniste-i o doamna ....
.........Simona  Barbu

Ar trebui de Nina Tărchilă

Ar trebui ...

ar trebui să fugim într-o zi departe, departe ...
dincolo de noroaiele astea care miros a moarte,
dincolo de singurătăţile lui "eu" şi "tu",
dincolo de îndoielile veştede dintre da şi nu.
ar trebui să schimbăm pe păsări călătoare
fiecare clipă risipită, secată de soare,
iar fiecare ţipăt de iubire flămând
ar trebui să ni-l facem etern jurământ.
apoi să inventăm o limbă în care să ne-auzim
şi-o bătaie caldă de inimă cu care să ne-nvelim.
să te ascunzi în mine, în tine să mă ascund,
să ne iubim cu toate atingerile, curat și profund,
să ne iubim cu toate cuvintele noastre de sărbătoare,
cu sufletele încremenite în destine solare.
mâna mea - jumătate, mâna ta - jumătate -
într-un întreg să le strângem și să fugim departe, departe ...

Nina Tărchilă

Piatra de Mioara Băluţă


Piatra

Nu muntele mă sperie, ci piatra,
Indiferent de urc sau de cobor,
Dacă dispare una vine alta
Mereu să mi se lege de picior.


De-afară par o mare de tăcere
Cu valuri răscolindu-mă adânc;
Și ziua-mi este veșnică-nviere,
Și piatra cruce (nu știu s-o arunc)


Cu ea vorbesc, ea mă așteapt-acasă
De ea mă sprijin chiar și-atunci când scriu
Și, încrezută, mă gândesc că-i pasă
De tot ce simte sufletul meu viu


Putere-mi dă, că doar atâta poate,
Prin cer cu lira să hălăduiesc...
O, piatra mea - sfântă singurătate -
Cum oare m-ai făcut să te iubesc?



versuri Mioara Băluţă

vineri, 31 martie 2017

Mi-e ostenita umbra de Ion Apostu

Mi-e ostenită umbra

Mi-a reproşat... că-i tare obosită, umbra,
C-a obosit, trudind, să-mi fie-aproape.
Că, uneori, greşesc sfidând penumbra,
Că-i vine greu, de nu-i lumină, să mă scape.
M-a dojenit... că nu-s prea copt la minte,
Că-i greu să-mi contureze trupul, e un chin!
C-ar trebui, mai des, să iau... aminte,
Că viața nu-i un rol de clovn sau arlechin.
M-a-nvinuit... că,-n slujba mea, e-o roabă,
Că nu i-am răsplătit, nicicând... fidelitatea.
Că şi-a pierdut discernământul, ca o snoabă,
În timpu-n care, eu, pierdeam... realitatea.
Mi-a imputat că-i greu... să mă urmeze,
Că o ignor prea mult... când stau ,,în umbră''.
Că într-o zi... n-o şti cum să-şi salveze...
Stăpânu-i care-o ține mult... în semiumbră.
Mi-a reproşat... că-i tare ostenită, umbra,
Că, uneori, greşesc sfidând... penumbra.
Ion Apostu

Albilite de Flori Gombos

ALBILIŢE

Deasupra mării calme
mici stoluri de
fluturi
se ridică de pe
pelicula apei,
unde petrecuseră
noaptea,
ca apoi
să zboare într-o
direcţie precisă.
Albiliţele
fac agitaţie
ca-ntr-un
centru naţional
de...biologie.
Se-aude un epitalam în
Paradisul provizoriu
şi-apoi, o
Noapte definitivă
se lasă ca o cortină
peste veşnicie.
-Flori Gomboş-

Bun venit de Volodea Gavril


Bun venit

Bine ai venit în viața mea sublimă,fermecată fericire,
O clipă am crezut că te-ai rătăcit la braț cu altcineva,
Lăsându-mă să aștept tăcut într-o letargică amorțire,
Cu ochii ațintiți spre cer prin rugă dăruindu-și seva.

Bine ai venit zâmbind la poarta sufletului meu,deschisă,
Te-am așteptat încrezător cu lumina inimii mereu aprinsă,
Ți-am pregătit un cuib curat din fir de borangic din stele,
Pe care l-am împodobit înfiorat cu toate dorurile mele.

Bine ai venit în viața mea iubire,proaspătă ca primăvara,
În suflet te-ai adăpostit făcându-mi inima să cânte ca vioara,
O rapsodie dulce românească cum numai românul o știe,
Punând în ea tot ce-i mai bun în suflet și-un tril de ciocârlie.

Volodea Gavril 

Definind iubirea de Any Villa

Definind iubirea

Fiind lacrimi de inimă albastră
Curgând la margine de lume
Cântând mereu iubirea noastră
Lucind in stea fără de nume
Nu căutând,nu întrebând
De ce iubind e dureros...
Răspuns nu vom găsi nicicând
Decât țipând în alb de albatros.
Când înălțând aripi ce se ating
Duios, foșnind a primăvară
Lăsând sălbatic să te strâng
Învăluind o lacrimă de seară
Atunci vom defini
Prin noi,iubirea...

Any Villa


Nichita de Tamara Gorincioi

Nichita

Poeţii vin

Ca nişte păsări din cer,
Ne împroaşcă cu flori
Nimic în schimb nu ne cer.
Nichita a venit pentru noi
Pe pământ
Ne-a învăţat
Abecedarul unui cuvânt
A înflorit ca un cais
Ca o pasăre din vis
Ne-a zburat cu flori şi sibile
Ne-a iubit
Şi a zidit iubirea
În ceruri divine.
Ne-a lăsat moştenire
O duminică,
Limba română a cuvintelor
Ne-a sărutat sufletul
Şi sfânta sfintelor.
A urcat spre ceruri
După ce ne-a adus
Cerul desculţ în priviri
Invitându-ne să asistăm
La nunta cuvintelor-miri.
S-a izbit cu tâmpla
De iubire,
Topindu-se ca un zeu,
Între lumina
Dintre cuvinte
Şi nemurire.

Tamara Gorincioi

Colt de suflet de Simona Barbu

Colt de suflet !

Fa-ti timp si-asculta sufletul ce plange
Caci ai uitat de el ,fugind spre nu stiu unde ,
Fa-ti timp si-asculta inima ce doare
Caci ai uitat de ea ,frumoasa floare .
..
Fa-ti timp in goana vieti tale
Sa mai privesti si-njurul tau ,
O singura viata are fiecare
Iti jur ,ca de o pierzi ,iti pare rau .
..
Fa-ti timp si-asculta sufletul cum plange
Cum uneori este satul chiar si de sange ,
Cum l-ai lasat pe mana tuturor
Fa-ti timp de suflet ,macar di-un coltisor .
..
Fa-ti timp de prietenii,cu sufletul deschis
Ce alina supararea si tainele din vis ,
Fa-ti timp de coltul tau de sufletel
Si dai ,doar ce-si doreste el ..

Simona Barbu

Randuri intr-o carte de Elena Caruntu

RÂNDURI ÎNTR-O CARTE!

Nu-mi ajunge ziua să-i culeg lumina!
Nopțile-s grăbite și se-aștern pe gene
Nu știu de-i-a mea o întreagă,vina
Căci de vise tandre,sufletul îmi geme.

Și le pun cu grijă în-a vieții carte!
Rânduri lângă rânduri! Se așează-n pagini
Să nu-mi treacă dorul, călător, departe,
Neștiindu-i picul, rătăcit pe margini.

Nu-i destulă vremea, să-i măsor veșmântul!
Clipele îmi zboară,nori învălmășiți
Îmi rămâne-n palmă, adormit, cuvântul,
Ca-un pom ce-ascunde, muguri odrăsliți.

E prea sus văzduhul să-i ating o stea!
Minusculă ființă,eu sub infinit
Dar pot face multe pentru viața mea,
Chiar de sunt atâtea fără de sfârșit!

Fiecare zi,e început de drum!
Pe care-l străbat, uneori în grabă
Serile-și-au partea de uitări și fum,
Iar prin mine-aiurea,dorințe aleargă.

Voi închide fila, ultimului vers!
Când e pe sfârșite,picul de cerneală
Îngânând acorduri într-un univers,
Unde nimănui nu dau socoteală!

Elena Căruntu.

Declic de Costache Nastase

DECLIC

A fost reală, nu himeră
Acea clipă efemeră
Când o sclipire în privire
Ne-a dus în nemărginire
Foarte aproape de sublim
Lângă tărâmul divin.
Deşteptându-ne fiorii
Ne-a luat valul vâltorii.
Inimi cuprinse de văpăi
S-au acordat în bătăi,
Suflete simţind înaltul,
Revărsate unu-n altul,
Au rămas amestecate
Permanent şi zi şi noapte
Savurând dulcea minune
În noua dimensiune.

Costache Năstase 


Azi ninge de Cristea Laura

Azi ninge

Azi ninge cu flori de cais
în visul prelins de dorințã
fiecare vers este ca o pasãre
ce zboarã-n tãcere
în pânze nevãzute de fiori argintii
într-o dulce armorțire
plãcerea inimii

Azi ninge cu dor ascuns
adie zâmbete
în templu sufletului
flori de cais ne-nlãnțuie
şi ne fac sã rãmânem
îmbrãțişați în gânduri
peste miresmele florilor
te adãpostesc în inimã
te cuprind în suflet

Azi ninge cu flori de cais
îmbrãțişeazã creaturi fragile
plutesc luciri hoinare
ca un cocon de vise
crezând în poeții ce se îndragostesc
de trãiri nesfârşite
îmbrãcați în boare de primãvarã.

Cristea Laura

O-ntreaga primavara de Maria Ileana Tanase

O-NTREAGĂ PRIMĂVARĂ

Altă primăvară-n calendar şi prin ramuri de copaci,
bobocii sidefii plesnesc în portocalul din grădină,
pe umbra unui gând amintirile lovesc ca o grindină,
şi nu-nţeleg de ce, cuvintele se ceartă când taci ?

Nopţile reci de priveghi mă-nvelesc cu dorul de tine,
n-ascund, din prea multă iubire te-am zidit în cuvânt,
să te pot rosti când sufletul naşte iar durerea revine,
şi pe cărare de gând să te culeg din fuioare de vânt.

În tot acest pustiu plăcut, pe drum e slobodă tăcerea,
doi pelerini ce-şi poartă la margine de viaţă durerea
şi miraţi că nu găsim puntea ce leagă două destine,
când în fiecare noapte-ntinzi aripile minţii spre mine.

Plesnesc mugurii -perle sidefii, prin ramuri de copaci,
dorul meu nevinovat înfloreşte-o-ntreagă primăvară,
şi-alai de fluturi înalţă curcubeul după ploaia de vară, 
chiar dacă taci, ştiu că-ţi pasă, îţi lipsesc şi mă placi.

Maria  Ileana  Tanase


Primavara vietii de Lili Sipoteanu

Primăvara vieții

O ploaie de petale se frânge fără voie
Și cade în neștire peste cununi de timp,
Mai șterge o durere, învie de-i nevoie,
Aducerile-aminte ucise de un vânt.

Se tot adună muguri în rănile făcute
De pașii grei ai vieții când tot au apăsat
Pe inimă și suflet în clipele trăite
Când domn era suspinul slujit de un oftat.

Iar luna, somnoroasă, se tot răsfață-n noapte
Și-ncet parcă plutește cu stele valsând
Ar vrea să pună-n taină, pe la ferești, de poate,
Un ram de fericire crescut sub legământ

Ca orice primăvară când ne-o ieși în cale
Să-i dăm în dar un zâmbet ascuns între visări,
Din ploile tristeții să facem într-o vale 
Un turn unde să-nchidem noianul de-ntristări.

Și orice clipă vine și-n taină ne petrece
S-o îmbrăcăm în floare, s-o mângâiem cu dor,
Iar primăvara vieții pe unde-o vrea când tece
Să ne întinerească în ciuda anilor!

Lili Șipoteanu

duminică, 19 martie 2017

Ce inseamna sa fii tata ? de Alexandru Gavrilescu


Ce înseamnă să fii tată?
Să urci în fiecare zi câte un munte,

Ca să-mpleteşti din flori-de-colț o punte,

S-o vezi apoi de pașii fiului călcată,
Asta înseamnă oare să fii tată?

Să-ți iei din culmi de stâncă,tărie și răbdare,

Maşini și acadele să porți prin buzunare,

Să calci pe dinozauri că-i plină casa toată,
Asta înseamnă oare să fii tată?

Dacă îți faci imperii din jucării de pluş,

Şi inventezi povești cu pastele cuş-cuş,

Din cai de plastelină de îți ridici armată,
Asta înseamnă oare că ești tată?

Din cărăbuşi de mai,să faci un carusel,

Și să plătești bilet ca să te urci în el,

Cine spunea că viața e foarte complicată,
Oare știa ce-nseamnă să fii tată?

Să-ți rupi fâșii din suflet, ca să pansezi o rană,

Să numeri infinitul,sprânceană cu sprânceană,

Să ai mereu răspunsuri la orice întrebare,
Asta înseamnă să fii tată,oare?

Să-ți vină de la "grădi" răvaș de judecată,

Cu fraza cunoscută: " iar a ciupit o fată ",

Și să găsești desigur, pedeapsa meritată,
Asta înseamnă oare să fii tată?

Să tremuri enigmatic, din cap până-n picioare,

Că peste două ore, când va avea serbare,

Vă reuși să spună povestea învățată,
Asta înseamnă oare să fii tată?

Să-ntorci de e nevoie și celălalt obraz,

Când un vecin mai trist, îți face mare caz,

Pentru a fiului copilărească faptă,
Asta înseamnă oare să fii tată?

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Să urc în fiecare zi câte un munte,

Ca să-mpletesc din flori-de-colț o punte,
S-o văd apoi de pașii fiului călcată,
Aş mai întoarce timpul înc-o dată...


Alexandru Gavrilescu


luni, 19 decembrie 2016

Sania ta de Popa Uku Nicolae

SANIA TA 

sa ne aduca vreme buna ,
ne-am saturart de prea multa furtuna ,
si de-o veni pe mare
o are capitanul in catare 
si-o inparti pe cele punti cuvintele;
cuvintele frumoase 
si multe rugi acuma la sfarsit de an
tragem corabia la mal
 sa spunem Celui Cel Divin
 ITI MULTUMIM !.
si daca marea nu te vrea
vom trage noi caruta ta ,
cu toate cele ce-s in ea 
cu flori , iubire si incantare
cu ingaduinta si candoare 
 cu fapte bune cu iubire 
cu sanatate pretuire 
caci multe ai mai pus in ea 
de parca lumea s-ar gata 
dar tot mai este loc de bine ,multi ani  ,fericire !

Popa Uku  Nicolae 




marți, 11 octombrie 2016

Draga viata de Cornelia Mazilu

DRAGĂ VIAȚĂ
Dragă viață, ți-aș scrie astăzi o scrisoare,
Să-ți mulțumesc că m-ai adus sub soare.
Dar nu știu cum să-ncep să-ți spun,
Cum l-am privit din strâmtul meu cătun.
Zâmbind, m-ai scăpat din brațe într-o dimineață
În poalele cireșilor, mustind de dulceață,
Când firul ierbii scâncea a crud și moale,
Mângâindu-mi duios piciorușele goale.
Tu, viață, cu de-ale vieții ai fost ocupată
Lăsându-mă pe cont propriu, și, deodată,
Simt freamăt de gânduri la clinchetul gri
De sub clopotul de sticlă coborând din Tării.
Sună grăbit și mă scutură în toamnă un fior
Că sticla se sparge curând și mi se face dor
De primăvară, și mă trezesc pe câmpul înverzit
Scăldată în lumina ce m-a înflorit.
O, viață, îmi simt picioarele cum se afundă
Până la glezne în iarba moale și crudă
Și mă inundă soarele, mă scaldă în raze,
Așa cum scaldă petalele trandafiriilor roze!
Se simte zarvă mare peste tot, și mă privești,
Știind cât te-am iubit, și ai să mă cosești,
Așa cum faci cu fiecare fir în parte,
Dar lasă-mă să mi te cânt în șoapte mai departe.
Mi-ești dragă, viață, și mi te închid în mine,
Și te iubesc cum se cuvine, așa printre suspine.
Îți scriu din depărtare, cât mă doare zborul fluturilor
Ce ard în clipă, fără să simtă dulceața săruturilor.
Mă doare galbena gutuie grăbită să troneze-n geam,
Mă doare tot ce cade ruginit, și plânsul surd din ram;
Și ceara ce-a îngălbenit în așteptare, doare,
Știind cât te-am iubit, dar vine-o zi când totul moare.
, Vol.: MUGURI DE GÂND ÎN LUMINĂ...Cornelia Mazilu

Toamna dorurilor mele de Cornelia Neaga

Toamna dorurilor mele

Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Și-a zvonit că mă așteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduși și cu alune
Văpăi roșii în amurg,
Buțile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos țoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze știri
Și coșarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.

Ileana Cornelia Neaga

Lacrima imi e nectarul de Maria Calinescu

Lacrima îmi e nectarul

Văd a nopții trist festinul
Arde-n doruri ne’ntrerupt,
Iar în suflet simt preaplinul,
Cu pelin și azi mă-nfrupt.
Rai de îngeri pentru tine
Îți slujesc în jurul tău,
Te-au îndepărtat de mine,
Pustiind, azi drumu-i rău.
Mii de aștri te-nconjoară,
Stropi de mir, ei, îți urzesc,
Ți-au zidit și-o chilioară,
Cu lumini te-ademenesc.
Mie-mi dau pâine amară,
Roze albastre-n paradis,
Sânge negru-n călimară
Să tot scriu, ce am de scris.
Lacrima îmi e nectarul
Anilor, ce greu s-au scurs,
Ce-au umplut deja pocalul,
Nu-mi răspund, de, cer recurs.
Știu, ea, crucea nu mă iartă,
Pribegind, eu am rămas,
Nu-mi trimite nici o hartă,
Nici lumini, să fac popas.
Taina cerului îmi spune:
-Pragul sorții e rupt în două,
Tu-mi rămâi o stea anume,
Și, de lăcrimezi, știu, plouă.
Calinescu  Maria  


Oriunde in lume de Elena Caruntu

~~ORIUNDE ÎN LUME!


În străini și-acasă, sunt același om!
Nu haina te face, mai bogat, mai domn
Omenia crește în suflet retrasă
Niciodată goală, pe stradă nu iasă!


Unde mă duc pașii, nu uit cine mi-s!
Banul nu mă schimbă! Sufletu-i deschis!
Cine-mi bate-n poartă, e bine primit 
Cu ce am mai bun va fii omenit.


Oriunde prin lume, cine ești arată!
Vorba ta să-ți fie cea adevărată,
Nu te urci la cer, nu ești împărat
Dacă vrei să pari, mai emancipat.


Prin străini și-acasă, să rămâi cinstit!
Doar așa în viață poți fii fericit
Măștile se rup și-ți rămâne-obrazul,
Ce se ofilește, singur cu necazul.


Omenia-i perlă, omenia înseamnă:
Să mergi surâzând! Fără nicio teamă
De ești prin străini sau la tine-n vatră,
Fii același om! Viața nu te iartă!


Versuri Elena Căruntu 


duminică, 2 octombrie 2016

Batranete de Dorin Dumitriu


Batranete


 Aș vrea ca să mă ierți copile
 Că n-am să-ți las în urma mea palate,
 Am fost sarac dar te-am crescut pe tine,
 Nu am știut că într-o zi vei fii departe.
 Nu dragul meu copil, eu n-am furat
Și n-am averi să-ți las ca moștenire,
 N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat,
 Și cât mi-aș fi dorit ca să rămâi cu mine.
 Dar ai crescut copile și-ai plecat,
Și tu și sora ta v-ați dus mânați de soartă,
 Eu am rămas cu sufletu-ntristat
 Și încă va aștept plângând singur la poartă
. Și știu că uneori va mai gândiți la mine
 Dar viața voastră nu-i ușoară,
Acum când zilele-mi sunt mai puține
 Aș vrea ca depărtarea asta să nu doară.
 Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrânețea,
Dar nu mă plâng și nu va chem,
Și dacă Domnul mi-ar întoarce tinerețea.
 Fără regrete și-ndoiala eu mi-aș dori ca să trăiesc la fel.
 Și dacă nu puteți veni , o să vin eu
Să va aduc câte ceva ca să puneți pe masă,
 N-am să va spun cât mi-e de greu,
Când voi veniți atât rar și ați uitat cum e acasă
. Aș vrea ca să mă ierți copile
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
 Și dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine
 Să nu lăsați zambilele să moară neudate…..

 AUTOR: DORIN DUMITRIU




duminică, 25 septembrie 2016

Universul iubirii de Emilia Dabu


Universul iubirii

Nu te-am uitat vezi bine esti singura iubire
Te mai astept sfant rasarit de soare
In sudicul taram cu ierburi ancestrale
Spre sufletul ranit sa mai gasesti o cale
Iubirea mea credinta totul este
Si dorul fara margini un abis
Esti ultima si prima mea poveste
Esti primul meu si cel din urma vis
Nu te-am oprit din drum macar o amintire
M-am multumit sa stiu ca esti si-atata tot
Din universu-ntreg nascut dintr-o iubire
Astazi uimita doar un gand aleg
As vrea sa pot sa plec sa nu mai am cuvinte
In care asteptarea sa o tip
Caci dupa - atata dragoste traita in zadar
As mai putea sorbi amarul clipei iar ?
Din vol.''Lotus stelar''

EMILIA DABU


Rânduri printre anotimpuri de Lucica Forfota

Rânduri printre anotimpuri

Mă plimb prin anotimpuri cu pasul şovăit,
Prin ramuri suflă vântul, mai jalnic ca oricând,
I-atâta toamnă-n jurul meu şi pomii-ngenunchează
Strivesc o lacrimă cernită, ce-n ochi mi se aşează.
E vremea frunzelor ce cad, e vremea nostalgiei
Iar gândurile-mi scormonesc anii copilăriei,
A Someşului mic cătun, îl văd cu ochii minţii
În pragul casei cu cerdac, mă-ntâmpină părinţii.
Pe trupul firav de copil, i-atâta inocenţă
Atâta pace-i aşternută, simţind al lor prezenţă,
Chiar dacă ziua-i mohorâtă şi-afară-i frig şi ploaie
Mă simt în plină siguranţă cu ai mei în odaie.
Dar timpul zboară nu stă-n loc, e dusă primăvara
Adolescenţa şi-a urmat în paşii de dans vara,
Îndrăgostită de frumos şi nopţi cu lună nouă
Iubire şi dezamăgiri şi inimi frânte-n două.
Maturitatea m-a ajuns din urmă cu-al ei pas
Cu greutăţi, griji şi nevoi şi toate câte-am tras,
Astăzi mă plimb prin toamna vieţii privind cu nostalgie
La anii ce iute s-au scurs şi la copilărie.
E asfinsitul trist şi umed, cad frunze-n agonie
Iar ploaia cântă, cântă-n geam, aceiaşi melodie,
O ceaţă groasă, aburindă s-a aşezat pe creste
Din tot ce-a fost,cândva demult, rămas-a doar poveste.
versuri Lucica Forfota
Austria 25-09-2016


Am invatat .......


Am  invatat....


Am învăţat că sufletul se ţine în piept, 
ascuns în spatele coastelor,
lipit de şira spinării, să-l poţi duce de-i amărât.
Am învăţat să nu-ţi aşezi zâmbetul în palma nimănui,
s-ar putea să ţi-l strivească. 
Lacrimile să nu le arăţi lumii, 
ci să le prinzi cu vârful limbii şi le sorbi. 
Cuvintele să le ţii în cerul gurii până se înseninează, 
să nu aduci furtună în nici o casă.
Am învăţat să tac,
să trăiesc cu tăcerea mea, 
să mă bucur de poteca pe care mi-am croit-o de la uşă la fereastră.
S-o străbat încet, să nu-mi calc în picioare amintirile.
Am aflat că oamenii nu-s cei mai buni prieteni,
ci vântul şi ploaia, ninsoarea şi gerul, 
muntele şi râul, pădurile şi izvoarele.
Nici o pădure nu mi-a închis niciodată uşa în nas,
nici un izvor nu mi-a otrăvit cuvintele, vântul nu a şoptit tainele mele,
ploaia nu mi-a scrijelit pielea. 
Rănile mi le-au făcut oamenii.
Am învăţat că sufletul se ţine în piept, ca o comoară, 
singura, 
cea mai de preţ.
Hornoiu Coman



luni, 19 septembrie 2016

In fiecare zi de Romulus Vulpescu

In fiecare zi

In fiecare zi, ne batem joc 
De pasari, de iubire si de mare, 
Si nu bagam de seama ca, in loc, 
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis 
Pe care-l anulam cu-o sovaire; 
Ne reculegem intr-un cerc inchis 
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac, 
Insingurati in doi, din lasitate, 
Mintindu-ne cu guri care prefac 
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu, 
Pe-o nepermis de joasa treapta trista; 
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, 
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc 
De pasari, de iubire si de mare, 
Si nu bagam de seama ca, in loc, 
Ramane un desert de disperare.

ROMULUS VULPESCU