Fântâni
Și parcă regăsim niște
fântâni
Săpate pe un câmp și părăsite,
Purtăm iluzii-aripi de ispite,
Doi cai fără căpestre și stăpâni.
Din apa scâteind ca o oglindă
Ne adăpăm singurătăți de seară,
Aproape că ne știm pe dinafară,
Aproape ne cântăm ca o colindă.
Foșneșc încet niște stejari
bătrăni,
Suntem cumva departe de prezent,
Iar timpul este oarecum absent
Și totuși sapă uneori fântâni.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu