Tu, stea căzătoare...
Fărâmă de astru căzut la
picioare,
sub paşii grei geme şi-n tină se-afundă,
ecou de visare pe-a timpului undă
se pierde ţipând ...e-a morţii chemare.
Molatic izvor ce curge din
suflet
prin riduri săpate pe frunţi obosite,
poveşti risipite prin plete cernite,
cuvinte-otrăvite în gură de sipet.
Tu, stea căzătoare ce n-aveai
pereche
pe-al cerului chip zâmbindu-mi în noapte
te mătură vântu-n firidă de pleoape
şi nu mai ai suflu să-mi plângi la ureche.
Din freamăt de clopot
se-aude-un oftat,
te-ngroapă pământul ,mormânt nesemnat,
prin cioburi călcâiul s-a stins resemnat,
cu sânge-nchegat ...un astru pictat
şi roiuri de muşte se luptă
cu fluturi,
iar corbii se-adună să-ţi mistuie trupul,
când după icoane îţi deapănă timpul
doi îngeri căzuţi pe aripi de vânturi.
Tu, stea căzătoare lumina ai
dat
privirilor triste din ochi lăcrimaţi,
acum sub potcoave de cai blestemaţi
te pierzi în deşert cu capul plecat.
Mă uit disperat dup-a ta
strălucire,
din irişi doar fulger mai scapătă-n noapte,
secunde mă dor pe gânduri plecate
şi unde eşti stea ,să reverşi fericire?
Ana Podaru
Multumiri si imbratisari..
RăspundețiȘtergere