Un geam...
Un geam... o sticlă lipsită de viaţă,
Un petec străveziu si fără glas,
Rece... sau fierbinte câteodată,
Dar... tu eşti singurul ce mi-a rămas.
Prin trupul tău... străbat mereu cu gândul,
Privesc în lungul vieţii ce-a trecut,
Rememorez şi clipa şi momentul,
A unor zile care le-am avut .
În paginile tale citeam al clipei dor,
Tu imi scăldai un suflet pierdut prin amintiri,
Plângeam ...râdeam... te îmbrăcam cu lacrime din zor,
Şi până noaptea îşi sfârşea în dimineţi a ei plimbări.
Mi-am scris în cartea ta... o viaţă... o trăire,
Pe coala ta... mi-am aşternut dorinţe... vise...
Semnate-n lacrimi...le-am trimis în nemurire,
Sau ...le-am ascuns în suflet...în culise?
Franko Sicra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu