Alăturea de
ram
Începe-a
plânge iarăşi ramul, căci mugurii din plâns se nasc,
Din muguri se vor naşte flori ce se vor stinge născând poame,
Într-un târziu moare şi ramul lăsând în urmă…doar un vreasc,
Vor mai ramâne amintiri prin minţi pierdute… printre drame.
Din muguri se vor naşte flori ce se vor stinge născând poame,
Într-un târziu moare şi ramul lăsând în urmă…doar un vreasc,
Vor mai ramâne amintiri prin minţi pierdute… printre drame.
Începe-a
plânge iarăşi ramul, căci frunzele se nasc din plâns,
Vor fremăta la miezul nopţii stârnind voci sumbre de erinii.
Se naşte-un rece timp banal născut din vis…un vis constrâns
Să-şi tălmăcească singur soarta, destin împins spre tragedii.
Vor fremăta la miezul nopţii stârnind voci sumbre de erinii.
Se naşte-un rece timp banal născut din vis…un vis constrâns
Să-şi tălmăcească singur soarta, destin împins spre tragedii.
Începe-a
plânge iarăşi ramul de teama toamnei care vine,
Şi-i va ucide verdea frunză născută-n plâns de primăvară.
Alăturea de ram sunt vreasc, nu mai pot plânge pentru tine,
Eşti frunza cea mai de pe urmă, pierdută la sfârşit de vară.
Şi-i va ucide verdea frunză născută-n plâns de primăvară.
Alăturea de ram sunt vreasc, nu mai pot plânge pentru tine,
Eşti frunza cea mai de pe urmă, pierdută la sfârşit de vară.
* Ion Apostu – 27.03.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu