Desert langa un izvor ....
Când viața mă sugrumă, eu încă viețuiesc,
Când moartea-mi dă târcoale, eu încă mai trăiesc,
Când cerul nu mă vede, eu încă-l mai privesc,
Când ura mă strivește, eu încă mai iubesc…
Când soarta mă lovește, n-o pot lovi și eu,
Când șansa m-ocolește, mă-înjug din nou la greu,
Când am trudit degeaba, am dat ce-a fost al meu,
Când am să ies din ploaie, voi fi doar curcubeu.
Când am s-ajung la capăt, o iau de la-început,
Când am să cad pe gânduri, voi fi un gând tăcut,
Când voi afla ce-i gândul, voi ști de ce-am căzut,
Când altul o să-mi vină, voi ști ce n-am știut.
Când poate-mi va fi bine, voi fi un bun străbun…,
Când am s-ajung în zdrențe, voi fi ce-mi sunt acum,
Când voi aprinde focul, mă voi zidi din fum,
Când mă va arde viața, voi fi tăciuni și scrum.
Când îmi va trece vremea, mă voi sui pe-un nor,
Când voi privi la stele, voi ști c-am să cobor,
Când voi sosi din ceruri, am fost un meteor
Ajuns la mine-acasă, deșert lângă-un izvor...
Gheorghe Vaduva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu