Dorinţe fugare
Se-ntorc visele noastre-acasă
cu ultimii cocori...
Noi încă ne citim în ochi dorinţele fugare!
Trec zilele furate de un apus şi dincolo de nori
Am aruncat iubirea sub semne de-ntrebare!
Te mai ating, iar stele cad
pe mâna-nlăcrimată,
Tot cerul freamătă în amintirile uitate de-amândoi!
Nu pot trezi luminile acestei nopţi ca altădată,
Astăzi, atâtea mări şi-au făcut cuibul între noi!
Zâmbetul tău formal îmi spune
c-ai zburat departe,
Ţi-e frică de secundele oprite-n zările pustii!
De-ai şti că al meu suflet te citeşte ca pe-o carte
I-ai spune timpului să te trimită-n alte galaxii!
Mă-ntrebi de ce mă uit la
tine atât de-ngândurat,
Las şoaptele prin flori de liliac desprins din vise!
Odată, el ne vorbea despre-o iubire, dar ai uitat...
De-atunci şi eu şi tu avem în inimă porţile-nchise!
În lumea ta cu prinţii din
poveştile citite
Eu te-am trimis mereu sperând c-ai să-nţelegi...
Va trebui să plec acum prin gânduri risipite,
Lăsându-te, misterul celor scrise, să-l dezlegi!
N-am să mă supăr niciodată
de-ai să uiţi de mine,
De mult eu nu te mai găsesc în primăvara mea!
Mă uit şi te ating ca pe un nufăr cu priviri blajine
Ce-a stins un cer cu stele în ochii tăi de catifea!
Daniel Luca 10 03 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu