In ou de Vasile Neagu-Scânteianu

În ou...

Adolescent fiind eu mă rugam...''de-o maică'',
Cu lăcrimarea vieţii-dintre deşertăciuni-
Să mă mai nască odată,de Drăgaică-
În ritualul vechi,rămas de la străbuni!

Era prea multă jale şi chin şi disperare
Ce adunam în mine,cu sufletul tăcut,
Că numai printr-o moarte şi noua ei născare-
Puteam să mă mai vindec,s-o iau de la-nceput!

Dar ea nu-nţelegea:nici ruga,nici chemare...
Şi doar mă dojenea,mă mângâia tăcută,
Ori mă-ndemna,în cărţi,să-mi aflu alinare-
Zâmbind misterios, în transă,ca o sfântă:

,,Nu pot să te mai nasc nici eu,a doua oară,
Dar nici ca să te las să mori,nu mă îndur...
Tu eşti frumos şi-aşa,născut în Primăvară-
Ai sufletul curat,dar trist...asta ţi-o spun!

Haide,ridică-te,nu rătăci prin Noapte,
Zâmbeşte larg vieţii şi-n tine te-nsenină,
Eu ştiu că poţi să treci zâmbind şi peste Moarte-
Că o să-ţi vină ziua s-ajungi şi la Lumină!''

Schiţam şi eu un zâmbet,ca unui vis târziu...
Că eu simţeam în mine că-s rupt şi sfâşiat,
Şi viaţa îmi curgea ca apa prin pustiu-
Şi nu găseam puterea să lupt cu-adevărat!

Treceau şi ani şi viaţă amanetaţi bizar
De-o soartă neştiută şi grea...ca un blestem...
Şi tinereţea mea se risipea-n zadar-
Şi stam închis în mine cum stă ariciul...ghem!

Simţeam un frig cumplit,sub cer de indigou:
Nici soare nu era,nici stele şi nici lună,
Doar frigul mă strângea cum coaja unui ou-
În care mă clocea...o Pasăre străbună!

Vasile Neagu-Scânteianu