LASĂ-MĂ SĂ INTRU
Deschide-mi ușa casei tale,
iubite,
În prag te-aștept și-mi este frig!
Cu inima-mi frântă,sentimente ciobite,
În zadar te caut și neîncetat te strig.
Umezeala -n oase încet mă
pătrunde,
La fiece zgomot ființa-mi tresare.
Luna cade-n valuri,încet se ascunde,
Iar crapă de zi,iar soare răsare
Si eu stau acolo, pe prag
neclintită,
Cu lacrimi amare,tremurânde-n pleoape.
Nu mai-nțeleg de ce-s osândită,
Departe să-ți fiu și-atât de aproape .
Afară-i mânie,valurile-s
răzvrătite,
Hai, trage zăvorul ruginit de la ușă!
Aripile-s ude,mi le simt ostenite,
Cu tine să le-usuc,scormonind în cenușă!
Jăratecu-ncins să-l privim
amândoi,
Flăcările calde să ne joace pe frunte.
Firul vieții să-l depănăm spre-napoi,
Copii visători cu tâmple cărunte...
Anna Nora Rotaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu