Ochi de femeie
În ochii ei se vede marea.
Tot Universul meu e-n ei;
O mare liniștită ca răbdarea
Din sufletul unei femei.
Văd chiar și bolta plină de
mistere,
Cu aceleași nuanțe colorată
Și galaxii întregi de stele,
Ce o-asortează ca pe-o nestemată.
După doar câteva secunde
Îi pot vedea copilăria-ntreagă,
Cu inocența vârstelor trecute
Și clipele ce de trecut o leagă.
Un curcubeu e gata să apară,
E zugrăvit precar, în linii vagi.
Imaginea-i acum mai clară:
E grija ei pentru cei dragi.
Mai văd frânturi de fericire
Ascunse printre răni mai vechi.
Dar și durerea stinsă cu iubire
O pot vedea în ai săi ochi.
Și-aș sta așa o zi întreagă,
Să tot descopăr altele mereu,
De n-ar muta privirea, rușinată,
De străinul insistent care sunt eu.
CrisTian Ianuarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu