Trebuie să vorbesc scurt mai mult cu mine
Să îmi rup din inimă tot ce a trecut
Să sparg din gând statuile de flori şi lut
Să-mi las privirea lungită peste noapte
S-o las pe doamna lună în tăcerea ei
Să fug de pomii ce au florile de tei
Trebuie să-mi vorbesc scurt mai mult de tine
Să ştiu de mai iubit sau poate nu, cândva
Să ştiu de împărţeai un vis cu cineva
Trebuie să ştiu de ai sau nu, credinţă
Sau de credinţa cerului te foloseşti
Doar spre-a paşii încet spre căile lumeşti
E timpul să vorbesc scurt mai mult cu mine
Ştiu, mai mult înseamnă să vorbesc doar mult
Aşa îmi spun unii ce cred că au un cult
Mi-am deschis largi ochii să pătrundă noaptea
Să-mi pună întrebările fără răspuns
Să îmi dau seama că m-am chinuit de-ajuns
Trebuie să vorbesc lung mai mult cu mine
Să calc urmele statuilor sparte
Cioburile de lut şi florile moarte
Trebuie să fug departe de aproape
Să îmi rup din inimă un vis şi-un gând
Să îmi potolesc nopţile doar scrijelind
Pe-o foaie de hârtie poate gălbejită
Să scriu pe ea un ultim vers ce ţi-l închin
Să-l scriu tăcut fără să ştiu de mai suspin
Radu Mihăilescu
25-03-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu