Un poem cu tu şi eu
Plouă iar cu violet,
curcubeie se desfată
Când m-ating cu ploaia lor, primăverile-mi arată;
Şi-mi aduc pe braţe flori şi-un trifoi cu patru foi
Şi cu el puţin noroc şi-un poem pentru-amândoi...
Eu aleg o strofă albă, tu
te-mpiedici de-un troheu
Azi îţi dăruiesc cuvântul, deşi mi-este tare greu
Să rămân fără lumină şi ca orbii să te-ating,
Să te-aprinzi în ochii minţii, când luminile se sting...
Să te-nchid în mine-o viaţă
şi-nc-o viaţă să te ştiu
Că îmi umbli prin poeme şi devreme şi târziu;
Să te simt când ţi-este foame şi de sete să mă bei,
Să te-nfrupţi din versul nostru şi în versuri să mă iei...
Să mă scrii pe o frântură
de-ntuneric, un sonet
Ca o lacrimă de noapte îmbrăcată-n violet;
Şi cu două aripi frânte, să-ncercăm, în curcubeu
Să ne aşezăm poemul, un poem cu tu şi eu...
versuri - Vio Petre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu