Urme de gand de Maria Calinescu

Urme de gând

Scutur gând cu întrebări,
răscolesc cenușa arsă,
văzând viața ca o farsă
sub cer fără luminări.

Vin răspunsuri de niciunde
și le strâng în cartea vieții,
primind zorii dimineții
tac, ca marea fără unde.

Tot privind încerc a spune
viața-i un abis, o groapă,
unde lacrima l-adapă
de preaplin, va face spume.

Când actor, replica uiți
și sufleorii tac, te lasă,
doar tăcerea cântă-n casă,
parc-aș fi în vârf de munți.

Și privind în jur cu teamă,
văd cum timpul e grăbit,
urcă-n iureș spre...zenit,
ce a fost frumos, destramă.

Din nesațul chin lumesc
ia doar lacrima din noi,
lasă drumul pentru doi,
celor care mai iubesc.

Lasă-n pântec de pământ
urmele ce se vor șterge,
unde ceața va mai plânge
printre raze, surâzând.

 Maria  Calinescu