Langa lacrima ....de Ana Podaru

Lângă lacrimă e dor,
lângă inimă-i durere,
din iubire clipe mor
suflet trist fără putere,

după soare vine nor
plouă picuri mari pe viață,
dup-o noapte de amor
stelele se pierd în ceață

timpul este trădător
pleacă iute fără milă,
vântul ți-a rămas dator
rescriind aceeași filă

mâini aleargă-n așternut
căutând un trup plecat,
din mireasma s-a pierdut
și tăcerea s-a lăsat,

la fereastră raze trec
disperat se-agață-n geam ,
iar privirile petrec
frunza ce-a căzut din ram,

pasul lasă urme reci
pe potecile pustii,
în priviri izvoare seci
storc esențele târzii

dorul s-ar opri din mers,
foc în drum și jar ar pune
și-ar rescrie-același vers
lâng-o stea ce nu apune,

două păsări ciripesc
prin magnolia-nflorită,
șoapte-n minte răscolesc
torturând clipa pierdută,

zorii zilei trag de stele
să le rupă-mbrăţişarea
roua deapănă mărgele,
noaptea-și tremură plecarea,

silueta-n ceaţă piere,
umbra nopții-n minte-apasă,
gustul dulce-acum e fiere
și mătasea răcoroasă,

vibrând timpul în iubire
ca un glas de clopot sacru,
un ecou spre nemurire,
drama vieții, scena, teatru.

 Ana Podaru