Miracolele
vieţii
Miracolele
vieţii se nasc de ai credinţă,
Puterea de-a lupta şi de-a spera la greu,
De-a nu îngenunchia când eşti în suferinţă-
Decât la vreo icoană,să-L rogi pe D-zeu!
Există
o măsură şi-o vreme pentru toate
Să se-mplinească tainic,cum le e scrisul sorţii;
Dar sunt şi îndoieli când crezi că nu se poate-
Şi-ţi rătăceşti cărarea prin labirintul nopţii!
Dacă
există visul ce-l ţii ascuns în tine
Pe care câte-odată cu gândul îl răsfoi,
Dar ţi-l hrăneşti cu lacrimi în nopţile senine-
Şi-n zilele ploioase ţi-l laşi spălat de ploi...
De
mergi cu sacrificiul şi chinul pân' la capăt
Şi-nveţi,în tine însuţi,să nu te mai îndoi,
Atunci vine-mplinirea,speranţele îţi scapăt-
Şi urci a vieţii trepte şi scapi şi de nevoi!
Îţi
uiţi şi labirintul prin care te-ai zbătut,
Ce se-mpletea în tine cum lujerul pe-un par,
Căci amintirea lui rămâne în trecut-
Şi poţi primi lumina în suflet ca un har!
Şi
de există încă enigme şi-ntrebări
La care n-ai răspuns, să te-nsenini deplin,
Miracolull ascunde în el nişte mirări-
Zâmbeşte şi tăieşte şi visul cel senin!
Vasile
Neagu-Scânteianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu