marți, 19 mai 2015

Are sens de Angelica Ioanovici

Are   sens 


Suntem străini, distanța are sens,
Se-ntinde ca o pată pe destin
Și doar dezamăgiri din parte-ți vin,

Prin fumul de țigară foarte dens.


Suntem străini, am fost întotdeauna,
Zadarnice istorii-ai ticluit
Prin versuri cu galoane de iubit,
Tronează peste ele azi, minciuna.

Suntem străini, distanțele confirmă,
Ne-au brevetat această calitate,
E mistic așezată peste toate,
În ziua rece, plânsă și infirmă.

Ai stins încet și rând pe rând lumini,
Ce nici măcar n-au apucat să ardă,
Te-ai transformat în tristă halebardă,
Distanța are sens, suntem străini.

Angelica Ioanovici

luni, 18 mai 2015

Eu n-am venit ca să mă-nchin de Sandu Cătinean

Eu n-am venit ca să mă-nchin


Eu n-am venit ca să mă-nchin
La străluciri sortite morţii !
Doar printre brazi e-al meu destin
Şi doar iubind mi-e calea sorţii !

De-a lumii-ntunecimi nu-mi pasă
Când armonii din liră-mi curg
Sub cetini negre-i dulcea-mi casă
Şi-mi cânt cântările-n amurg

Eu n-am venit să fiu curtat
De suflete ce-o să se piardă !
De vântul prieten, des purtat
Doar dulcea-mi Muză mă dezmiardă !

Zadarnic zei mă vor pierdut
Prin bezna unor nicmicii
Eu nu am preţ, să fiu vândut
De furi demenţi, ori de zapcii !

Nu sunt croit din muguri moi
Să fiu zdrobit de-un rău rebel
Ci sunt al brazilor altoi
Şi nu mă-nchin la răi defel !

Eu n-am venit să fiu zdrobit
De mici mizerii trecătoare !
Doar de cei buni, mereu iubit
Le cânt cântări fermecătoare

Şi lira-n spate-am să mi-o port
Pe plaiuri verzi, din munţii mei
Iar când prin brazi găsi-m-or mort
Zbura-vor mii de porumbei
                                                                  

Or duce pacea ce-am râvnit
Şi dragostea ce am visat
Şi-or spune lumii că-am pierit
Cântând... de vise-mbrăţişat...


Sandu Cătinean din Bonţida  

Fantezie de Elena Moisei

FANTEZIE

E frig, e ceață și e vânt,
Orele târzii, puține,
Adorm visând cu tine-n gând
Si mi-e dor, mi-e dor de tine!


Vântul bate la fereastră,
Îmi vorbește despre tine,
A murit iubirea noastră?
Ard de dor, de dor de tine!

Ceața învăluie privirea,
O fantasmă în lumi divine
Ce-mi înlănțuie iubirea,
În lanțuri strig...mi-e dor de tine!

Liniștea e întreruptă,
Timpul s-a oprit în sine,
Aud inima, e ruptă...
Sfâșiată, după tine!

Arde focul în odaie,
Sar scântei încinse, fine,
Focul arde-n vâlvătaie,
Eu ard de dor, de dor de tine!

Auzi inima cum bate ?
E topită după tine !
Inima sau focu-n noapte,
Arde tare... nu știu bine...

Ești un vis, o fantezie,
Doar un anonim, străine,
Un vers într-o poezie,
Eu te aștept, nu știu pe cine!

Ceața încet se risipește,
Noaptea trece în suspine...
Focul se mai liniștește,
N-ai venit, dar e mai bine!

Elena  Moisei

Tatuajul pustiului de Calinescu Maria

Tatuajul pustiului


Pustiul tatuează un soare ruginit
Pe gândul care tace şi pare oboist,
Şi-n cartea îndoielii o lacrim-a semnat
Acordul fericirii, de care a uitat.


Apoi aprinde focul pe care îl respir
Pe ţărmul de cuvinte din care curge mir,
Şi-n fiecare vis descoperă esenţa,
Îmbracă în lumină, accentuând cadenţa.


În tonuri de culori pe raza unei clipe
Pictează un vulcan ce-n inimă erupe,
Înalţă către ceruri ce îneacă vise,
Dor la porţi de aştiri şi-n colb de paradise.


Încrustează vrerea flămândă de iubire,
Regizând spectacol de tristă amintire,
Aprinde chemarea, dându-i nopţii har,
În pustiul rece pe-al nopţii… sfânt altar.


Sfârtecă durerea din crivăţul ce urlă
Cum ecou închis pe veci, în vechea turlă.
O secund-animă din ploile de vară,
Iubire să aducă la fel, ca prima oară.


Calinescu  Maria 

Aş sta cu tine, dragă doamnă de Ion Apostu

Aş sta cu tine, dragă doamnă


Aş sta cu tine, dragă doamnă, sub umbra deasă de castani,
Un trubadur cu glas de înger să cânte-n versuri clipa noastră,
Să ne-amintim cu ochii-n lacrimi, peste o vreme…peste ani
C-am fost şi noi frumoase flori, dar… fiecare-n altă glastră.

Aş sta cu tine, dragă doamnă, pe-o bancă, sub umbra de tei,
Un menestrel, ciupindu-şi harpa, să cânte-n rime dorul dor.
Să ne plimbăm mână de mână pe-aceleaşi gri…tăcute-alei
Ce ştiu de-a’ noastre sărutări, ce ştiu de tristul nost’amor.

Aş sta cu tine, dragă doamnă, măcar un timp din astă viaţă,
Măcar s-avem ce ne-aminti, cândva… când timpul o va cere.
Din vremuri calde cu cireşe, vom arde pe-un altar de gheaţă,
Ne vom topi… până la capăt, ne-om stinge-n aprigă tăcere.

Aş sta cu tine, dragă doamnă, aş sta… o viaţă şi-ncă multe,
Dar, uneori, se nasc şi drame, altfel…am şti ce-i fericirea?
Păstrează-n suflet tot trecutul, nu-i nimeni care să asculte
Povestea despre două flori ce şi-au trăit, demult…iubirea.

Ion Apostu – 18.05.2015


sâmbătă, 16 mai 2015

Si ce daca ploua de Anna Nora Rotaru


ȘI CE DACĂ PLOUĂ...

Ooooh, Doamne... 
Te uită la ploaie cum cade pe geamuri, 
Șiroaie se scurg din ceruri pe stradă, 
În grădină, pe plopi, pe frunze și ramuri, 
Pe noi peregrinii, pe suflet cascadă...


Ziua ne fuge și ea-nfrigurată, 
Și noi ne topim unul într-altul... 
Flacăra iubirii păstrând-o curată, 
Nestinsă în pieptul mai dur ca bazaltul!


Noaptea-i prelinsă, stele se scurg 
În lacuri pe drum ce sclipesc argintii. 
Cu lacrimi de dor din ochii ce curg, 
Hoinar rătăcind pe-aleile pustii.


Luna s-ascuns prin nouri, cernită, 
Fulgere, tunete vor să despice 
Cerul în două c-o mânie pornită, 
Lăsând pe Pământ adânc cicatrice.


Prin ploaie pășim cufundați în gânduri, 
Prin orașul tăcut, pe drum ca zurlii! 
Din spate ne-mping turbatele vânturi, 
Iubirea-ncălzindu-ne ca zeci de făclii...


Și tună și plouă pe stradă, pe casă, 
Prin hainele ude frigul străbate, 
Dar noi ne iubim și nici nu ne pasă, 
Căci ploaia în inimi nu poate răzbate!



Anna  Nora   Rotaru

Unele cuvinte de Angelica Ioanovici

Unele cuvinte

Unele cuvinte se spun greu,
Sunt toamne peste ele-nțepenite
Și pleac-adeseori pe negândite,
Prin ploile care revin mereu.

Unele cuvinte-au adormit
Pe lespezi de uitare și tăciune
Și-oricât ar vrea, nu au nimic a spune,
Căci deslușiri în ele au murit.

Am regăsit poeme necitețe,
Cuvintele s-au rătăcit în ele,
Îmi par străine, necinstit de grele,
Și nu mai pot cadența s-o învețe.

De multe ori neșansele insistă
S-aducă imposibile acuze,
Li se citesc halucinant pe buze,
Dar unele cuvinte nu există.


Angelica Ioanovici

Uneori de Mugurel Puşcaş


Uneori

Uneori te mai simt lângă mine,
Deseori fericit te detest,
Viaţa-ntreagă e o simfonie,
Curge-ncet şi constant, fără rest.


N-am uitat încleştarea din luturi,
Sărutarea...Pustiu a rămas...
Uneori te zăresc fericită,
Veşted sufletul meu, fără glas.


N-am uitat, e prea simplă uitarea,
Nu te pot sfărâma într-un vers...
Te privesc printre vise doar seara,
Transformându-te-n mic Univers.


Pentru tine a fost doar o clipă,
Pentru mine nu există sfârşit...
Uneori te zăresc fericită,
Vreau un NOI renăscând infinit.


Curcubeie de mladă spre stele,
Viaţa vine şi trece solar...
Uneori te mai simt lângă mine,
Într-un veac fascinant şi bizar.


SINGUR
Eşti aici, eşti frumoasă,
Eşti atât de duioasă...
Sunt aici, sunt cu tine,
( Sunt doar singur cu mine).



Mugurel Puşcaş

( vol. " Rug de stele ")

Am tot ratacit de Magdalena Ionita

Am tot ratacit 
prin noapte
nu pe drumuri 
doar prin ganduri
prin gradini cu flori
pe carari cu soapte
si-am adormit visand
la lucruri firesti
o strangere de mana
o imbratisare calda
o vorba dulce
pentru a lumina
intunericul din noapte
doar inimile sa-si vorbeasca
doar ele stiu limba tacerii
si simt zabetul pe buze
atunci cand ma saruti.



Magdalena  Ionita 

Cand te privesc de Gheorghe Vaduva


CÂND TE PRIVESC...

În fiecare zi, când te privesc, 
Culeg fiori de pe-un parfum de viață, 
Fuior de gând pe-un vis din dimineață, 
Când primii ochi de soare se ivesc. 

Te văd cum vezi ce eu nu pot vedea: 
Tăceri adânci, torente seci pe munte, 
Adânc frumos ca umbra de pe frunte, 
Din clocotul ce arde-n calea mea. 

Erup vulcani, se fierb izvoare reci, 
Alerg pe zori, cobor tăcut pe dealuri, 
Mă zbat ca apa mării între valuri, 
S-ajung să trec pe unde tu mai treci. 

Mi-e dor de dor, mi-e dor să te ador. 
Te-aștept să ieși, mă uit la ușa ta, 
E mult prea mult din tine-n viața mea 
Și-i plin de soare fiecare nor. 

În fiecare zi, când te privesc, 
Adun parfum de viață-n viața mea, 
Doar tu ești tot ce azi mai pot vedea, 
Când ochii mei în ochii tăi privesc. 

Gheorghe  Vaduva

Si noptile plang ,nu-i asa? de Violetta Petre


Şi nopţile plâng, nu-i aşa?

Mi-a plâns pe umeri noaptea asta, cu-ntunecimi şi dor de noi
Şi picurau din stele lacrimi şi eu credeam că sunt doar ploi;
Am prins în palmă-o picătură şi-am vrut să o sărut, să-i spun
Că picături din ploi de vară, dintotdeauna, eu adun...


Eram un pic dezamăgită de teama ei de-a se-aşeza
Din prea înalta ei cădere, în palma mea, spre-a boteza
Căderile ca pe victorii, într-un concurs de zbor nebun
Şi-am vrut s-o liniştesc că-i vie, şi că mi-e dragă-am vrut să-i spun...


S-a aşezat cu grijă-n palmă şi a privit mai sus spre cer
Îşi aştepta neliniştită suratele şi ca reper
O stea ciudată urmărea, c-o traiectorie-n zig-zag
Ce ploi de lacrimi semăna, de bucurie şi de drag...


Era o matrice pierdută în timpul zero, de-nceput
În care veşnicia ploii, cu siguranţă a-ncăput;
Şi amintiri din prima noapte, mai lungă decât orice zi
Acolo-n utere astrale, de-om căuta, le vom găsi...


Eram în transă şi-aş fi vrut să nu mă-ntorc şi să mai stau
Acolo, în necunoscut şi-un început să pot să-i dau
Acelei picături şi mie, alături de ninsori şi ploi
Şi poate, vom putea recupera şi toate vieţile din noi...



Mi-a plâns pe umeri visul meu, pe care ţi l-am dat cândva:
Era atât de obosit şi niciun ochi nu mai avea...

versuri – Violetta  Petre

Sarut mana de Camelia Cristea


Sărut mână

Sărut mână, Soare!N-am putut să dorm... 
Mă caut prin mine...parcă n-aș fi Om... 
Cred că m-am pierdut într-un vârf de munte, 
Florile au nins, tâmplele-s cărunte.

Sărut mână, Cer! Încă eu mai sper! 
Mă agăț de stele și mă plimb prin ele... 
Zilele cu soare îmi sunt sărbătoare, 
Cele înnorate parcă-s supărate.


Sărut mână, Luna! Să fim împreună! 
Când ești tu întreagă, dorul mi se leagă, 
Când ești jumătate, mă ei iar în spate 
Și când te pitești de rău mă ferești.

Sărut mână, Viață dis -de- dimineață! 
Am venit în lume cu un scop anume
Am venit să cresc și să înfloresc... 
Pe-o rază de soare să îmi fac cărare.


Camelia  Cristea 



Mai vine un .... de Franko Sicra


Mai vine-un...

Mai vine-un val, iar altul se destramă,
In curcubeu de stropi pe mal...
Dar plânsul mării, înapoi îl cheamă ,
Fiul ei este, chiar dacă-i doar un val.

Doar pescăruşii mai colindă zarea,
Brăzdând prin aer, albastre cărări,
Cu ochii ageri ei fixează marea,
Cătând în valuri ,umbrele din zări.

Şi repezind săgeată-n apa mării,
Se-afundă clipă de bătăi de pleoapă,
Apoi , purtând în cioc de-ale mâncării ,
Renasc voioşi,plecând din nou săgeată.

In urma lor, rămâne marea uluită,
Si pe moment chiar valul s-a oprit,
Dar clipa trece şi ea este grăbită,
S-ajungă iar la malul mult dorit.

Si zgomotoasă... iar se sparge-n maluri,
Dând mângâiere şi a ei bineţe,
Apoi de mână... val cu alte valuri,
Se pierd în zare ,în umbrele măreţe.

Franko  Sicra


sâmbătă, 2 mai 2015

Doi ochi de Franko Sicra

Doi ochi....

Doi ochi... o lacrimă ce pică,
Un gând pribeag prin amintiri, 
Popositor în timpul ce ridică, 
Dureri în suflet ...din trăiri.


Din ochii calzi...îşi picura momentul, 
Un dor... o boabă de mărgean, 
Se scurge pe obraz cerând acceptul,
Să-şi cânte-al său alean .


Privirea-ţi rătăceşte-n timpuri, 
Zbor.... gândului ai dat... 
Acolo... unde a rămas răsfrânturi,
Dintr-un suflet ce îl credeai uitat.


Să simţi acum mare e dorinţa, 
Sarutul lui... lacrimi să dea ,
S-auzi şi şoapta-i ţie voinţa, 
Şi faţa când îţi mângâia.


La braţ cu el ai vrea acuma, 
Pe mări... ca valul sa colinzi, 
Să fii tu unda... şi el spuma, 
A cerului sa fiţi oglinzi.


În zbor de gând să baţi în seară, 
Aleile din cerul înstelat, 
S-aduci din timpuri, fericirea iară,
Să sorbi din ea neîncetat.


Să-i dai hoinarului pribeag prin codri, 
A pletei tale mângâieri... 
El fericit ...răzând alături ...
Perechi de îngeri... dintr-un ieri.


Dar gândul zborul îşi sfârşeşte...
Prin lacrima ce cade în pământ, 
Şi plânsu-ţi nu mai conteneşte...
Dând amintirii crezământ .



Franko Sicra

Ploua cu floare de Tamara Gorincioi



Ploua cu floare

Ninge cu floare, ninge cu dor,
Crinul romantic e plin de fior,
Un vis prea ciudat, un cântec divin 
Ploua cu floare bătrânul salcâm.


Petale celeste se învârt într-un vals, 
Luna cea tristă pe cer e un as,
Inima mea se rupe în două, 
Plouă cu stele scăldate în rouă.


Ca o mireasă cu păr de aramă,
E liliacul cuprins în maramă, 
Sufletul meu arde ca focul,
Spulberă floarea, arde norocul.


Plânge cireşul crescut sub fereastră, 
Ninge cu vise în togă albastră,
Plouă cu floare, cântă viori, 
Tu eşti departe, visele mor.


Tamara  Gorincioi

Mai de Ileana Cornelia Neaga



MAI

În fiecare an tu mă aștepți în MAI
Și luna de pe cer mi-o MAI promiți
Flori MAI trimiți, speranțe-mi dai
Eu te Mai cred, prea fain MAI minți

Eu nu MAI vreau ca să mai sufăr
În MAI, când teiul MAI e-n floare
Nu-mi MAI trimite flori de nufăr
M-AI amăgit și mă MAI doare

Nu vin în MAI, nu MAI spera
Că M-AI rănit în MAI, mereu
Și nu MAI vreau iubirea ta
Tu nu MAI sta în drumul meu.


Ileana Cornelia Neaga

Faclia de Angelica Ioanovici

Tu nu mă vezi așa cum sunt,
Mă reclădești doar din imagini,
Din versuri ninse de paragini,
Tresar ca simplu amănunt.

Și uneori mă dezlipești
Dintr-o prefață-ncremenită,
Îți par, fără să vreau, ispită,
Plutind în rafturi cu povești.

Minutele plâng egoist
Prin dimineața trecătoare
Și mă declari o întâmplare,
Dar nici nu știi dacă exist.

Nu încerca să mă găsești,
Sunt o făclie neaprinsă,
Prin vadurile lumii însă,
Vreau să-mi repeți că mă iubești.


Angelica Ioanovici


Pescarusii de Camelia Cristea

Pescărușii

Pescărușii mei de dor 
Au plecat nebuni pe mare, 
Aripa să le-o sărute 
Primul răsărit de soare.


Mi-au luat inima cu ei 
Îmbrăcată în stamine, 
Zborul să le înflorescă 
Peste marea de ruine..

.
Pescărușii mei albiți, 
De ninsorile din vremi 
Sunt atâta de suavi... 
Speră totuși să îi chemi!


Pe o aripă duc plânsul 
Și pe una doar tăcerea, 
În pahar îți torn -albastru 
Să - nțelegi că asta-i vrerea!


Cerul tot îl prinde zborul 
Și în suflet doar fiorul, 
Norii fug în alte zări 
Îmbrăcați în resemnări...


Fâlfâitul din priviri 
Are murgu-n amintiri 
Și nechează când aleargă, 
Peste timpul smuls din iarbă...


Duc în zbor de pescăruș, 
Gândul cel mai jucăuș 
Aripi de cuvânt să treacă 
Peste valea care-i seacă!


30 aprilie 2015

Camelia  Cristea 

Chipuri de Mariana Babiuc Marica


CHIPURI

Chipuri ciudate prind forme pe cer,
atât de aproape și-atât de stingher
îmi bântuie taine sub raze de lună
și sufletul tace chiar în furtună,
și ochiul cerșește un nou așternut
nopții amare, visul cernut
din stelele-rugi își cerne-amintirea,
dorul durut își scrie zidirea.
Chipuri ciudate prind forme în gând,
vise și iar vise dispar lăcrimând,
treceri grăbite, n-ai timp să te bucuri,
toate-s banale, ființe și lucruri,
doar stările noastre se-aprind și mai ard
lent...întețit, scânduri din gard,
Clipe cât o viață mereu neîncăpătoare,
vreau să mai sorb lumina de la soare!
Chipuri ciudate prind formă-n cuvânt,
literă sfântă, te-așez într-un cânt,
refren este omul cu-a lui chip frumos
puternic sau slab, în suflet duios.
Inima-i bate, nu știe a o păzi
atunci când iubește, iubește făr-a ști
surprize ce-apar rănindu-l în suflet
și-i dau iar curaj în propriul răsuflet.
Chipuri ciudate prind forme-n poeme
iubirea trăiește, îmbracă și-și geme
rănile-ascunse de secole-n cuvânt
și-apoi se tot trec...Se spulberă-n vânt
o viață, ideea de ce ai mai drag
se duce...se duce ca frunza de fag
în toamne uitate, prin vânt și prin ploi,
mă-ntreb, ce rămâne, Doamne, din noi?



   

Astazi.....de Corina Mihaela Soare

Astazi fac o pauză
De tăcere...
O trec în iubire,
Îi schimb locul
Şi-o amestec cu miere...
Voi putea reface filmul
Şi gândul îmi
Dublează jocul.
Ziua ta cu ziua mea
Combină norocul.
Încercăm să reluăm
Întregul act.
Ne jucăm pe scena
Dintre vieţi şi tac.
Eu şi tu forţăm destinul.
Între azi şi mâine
Se răstoarnă plinul.

01.05.2015 Încercări
Corina Mihaela Soare


Doamne de Vasile Tudorache

Doamne

Doamne parcă nu am spor sunt lipsit de ajutor
Munca-mi este tare grea mai ales la vârsta mea
Am trudit lucrând ogorul neglijându-mi viitorul
Ocupat mereu cu treabă viața mi-a trecut în grabă

Și apoi la ce folos totul e cu susu-n jos
Când te crezi om împlinit copiii te-au părăsit
Casa când ai terminat pe din dos s-a dărâmat
Soția și ea bătrână scapă mai mereu din mână

Sapa nu poți să o duci nici nu mai cosești prin lunci
Tineretul de prin sat TATAE te-a botezat
Părul nu doar ți-a albit practic chiar te-a părăsit
Junghiuri multe și dureri parcă nu le aveai ieri

Uiți un lucru unde-l pui nici nu poți sta locului
Și în mintea ta te vezi un măr singur prin livezi
Apoi de pe ram căzut nimenea nu te-a mai vrut
Ai rămas uitat pe jos un măr copt roșu frumos

Și atunci te-ntrebi pe sine Doamne ce a fost cu mine?
Am făcut avere, casă am crescut copii la masă
Pentru ce m-am chinuit? Puterea m-a părăsit
Copiii vin rar acasă nu mai sunt cu noi la masă

La săpat nu-mi era greu la cosit eram tot eu
Toporul n-avea rugină soția-mi era albină
Seara veneam de la coasă și băteam cuie la casă
Dimineața mă trezeam de la capăt o luam

Eram vesel îmi era bine tinerețea mea cu tine
Eram un om lăudat și de lume respectat
Astăzi toți îmi zic TATAE arde inima-n văpaie
De anii tineri trecuți pe care ușor nu-i uiți

După cum se vede treaba mă căiesc dar tot degeaba
Nu mai e timp de căință am trecut la pocăință
Și mă rog la Dumnezeu să-mi ierte păcatul meu
Pentru suflet mângâiere am greșit făcând avere


~Vasile Tudorache~

Strange omul de Vasile Neagu-Scânteianu

Strânge omul...

Strânge omul,strânge,strânge,
Cât e tânăr şi munceşte,
Dar când boala îl ajunge-
Strânsul lui se risipeşte!


Ar da anii toţi deodată
Pentr-un an de sănătate,
Iar averea adunată-
Ar ceda-o jumătate!


Ar păstra doar jumătate
Pentru copii şi nepoţi,
Să le facă şi lor parte-
Să nu plângă pe la porţi!


Dar durerea lui şi chinul
Să-l aline nu mai poate,
Bătrâneţea-i dă pelinul-
Şi mai greu şi sănătate!


Şi atunci,se roagă-n sine,
Şi bolnav şi întristat:
,,Doamne,dăruieşte-mi zile-
Să mai fac ce am uitat!''


Strânge omul,strânge,strânge,
Lucruri multe şi averi,
Dar când boala îl ajunge-
Îşi doreşte mângâieri!


Le lasă lumii pe toate
Şi încet în el se-nchide,
Viaţa merge mai departe-
Şi-ar merge şi el...dar unde?!...


Vasile Neagu-Scânteianu

Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : Radio Station Links: 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream