Am tot ratacit
prin noapte
nu pe drumuri
doar prin ganduri
prin gradini cu flori
pe carari cu soapte
si-am adormit visand
la lucruri firesti
o strangere de mana
o imbratisare calda
o vorba dulce
pentru a lumina
intunericul din noapte
doar inimile sa-si vorbeasca
doar ele stiu limba tacerii
si simt zabetul pe buze
atunci cand ma saruti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu