Aş sta cu tine, dragă doamnă de Ion Apostu

Aş sta cu tine, dragă doamnă

Aş sta cu tine, dragă doamnă, sub umbra deasă de castani,
Un trubadur cu glas de înger să cânte-n versuri clipa noastră,
Să ne-amintim cu ochii-n lacrimi, peste o vreme…peste ani
C-am fost şi noi frumoase flori, dar… fiecare-n altă glastră.

Aş sta cu tine, dragă doamnă, pe-o bancă, sub umbra de tei,
Un menestrel, ciupindu-şi harpa, să cânte-n rime dorul dor.
Să ne plimbăm mână de mână pe-aceleaşi gri…tăcute-alei
Ce ştiu de-a’ noastre sărutări, ce ştiu de tristul nost’amor.

Aş sta cu tine, dragă doamnă, măcar un timp din astă viaţă,
Măcar s-avem ce ne-aminti, cândva… când timpul o va cere.
Din vremuri calde cu cireşe, vom arde pe-un altar de gheaţă,
Ne vom topi… până la capăt, ne-om stinge-n aprigă tăcere.

Aş sta cu tine, dragă doamnă, aş sta… o viaţă şi-ncă multe,
Dar, uneori, se nasc şi drame, altfel…am şti ce-i fericirea?
Păstrează-n suflet tot trecutul, nu-i nimeni care să asculte
Povestea despre două flori ce şi-au trăit, demult…iubirea.

Ion Apostu – 18.05.2015