Doi ochi de Franko Sicra

Doi ochi....

Doi ochi... o lacrimă ce pică,

Un gând pribeag prin amintiri, 

Popositor în timpul ce ridică, 

Dureri în suflet ...din trăiri.

Din ochii calzi...îşi picura momentul, 

Un dor... o boabă de mărgean, 

Se scurge pe obraz cerând acceptul,

Să-şi cânte-al său alean .

Privirea-ţi rătăceşte-n timpuri, 

Zbor.... gândului ai dat... 

Acolo... unde a rămas răsfrânturi,

Dintr-un suflet ce îl credeai uitat.

Să simţi acum mare e dorinţa, 

Sarutul lui... lacrimi să dea ,

S-auzi şi şoapta-i ţie voinţa, 

Şi faţa când îţi mângâia.

La braţ cu el ai vrea acuma, 

Pe mări... ca valul sa colinzi, 

Să fii tu unda... şi el spuma, 

A cerului sa fiţi oglinzi.

În zbor de gând să baţi în seară, 

Aleile din cerul înstelat, 

S-aduci din timpuri, fericirea iară,

Să sorbi din ea neîncetat.

Să-i dai hoinarului pribeag prin codri, 

A pletei tale mângâieri... 

El fericit ...răzând alături ...

Perechi de îngeri... dintr-un ieri.

Dar gândul zborul îşi sfârşeşte...

Prin lacrima ce cade în pământ, 

Şi plânsu-ţi nu mai conteneşte...

Dând amintirii crezământ .

Franko Sicra