duminică, 28 iunie 2015

Pasii de Doina Bezea


Pașii

Pașii tăi ce tainic calcă,
Un mister sau poate-o faptă,
Sting duios tăceri în talpă,
Vrând să le ascundă parcă!


Pașii mici ce calcă-n ropot,
O tristețe-asurzitoare,
Sting durerea ca-ntr-un clopot,
Asurzind-o-n nepăsare!


Pașii cu puteri de înger,
Osteniți de ne-ascultare,
Las-o urmă efemeră,
Printr-o viață care doare!


Pașii tăi prea grei sub tine,
Azi vor șterge poate-un drum,
Vrând ei însăși să-ți aline,
Tot ce-ai prefăcut în scrum!

Doina  Bezea

Puiul si mama de Lucica Forfota

 Puiul şi mama


Păşesc desculţ-n iarba
De rouă dezmierdată,
Privesc Cerul senin
Şi fără pic de pată.

În jurul meu pădurea
Freamătă o poveste
Şi susur de izvor
O-ngână şi doineşte.

Pătrund în umbra-i deasă
Urechea-mi aciuiesc,
Misterul vreau să-i aflu
Şi-n ea mă adâncesc.

Pe muşchiul reavăn,moale
Un vreasc uscat trosneşte,
O ramură se-apleacă
Şi calea îmi opreşte.

De sub un brad bătrân
Doi ochi mari rătăciţi,
Spre mine se întorc
Privind nedumeriţi.

In inocenţa lor
O spaimă se citeşte,
Pe botul mic şi umed
Un tremur se iveşte.

M-apropiu,întind mâna
Să pot i-aş mângâia
Catifelată blană
Şi tremurul din ea.

_Nu fugii şi n-ai teamă
Pui mic de catifea!!!
_Spune-mi unde e mama
De ce nu eşti cu ea?

Ecou de muget surd
Pădurea răspândeşte,
O căprioară cheamă
Puiul ce pribegeşte.

_Hai ,fugi te strigă mama
Dă-i drumul nu mai sta,
Nu o lăsa s-aştepte
Îngrijorare-i grea.

În inima pădurii
O mama puiu-şi linge,
Eu strâng a genei lacrimi
De dor suflet-mi plânge.

Păşesc desculţă-n iarba
De rouă dezmierdată,
Gândind la ai mei pui
Ce-acasă mă aşteaptă.
Lucica Forfotă  Austria
27-06-2015


Oda Bucuriei de Camelia Cristea

Oda  bucuriei


Odă bucuriei cântă un cireș  
Uneori în viață, noi mai dăm și greș,  
Risipim haotic clipe de cleștar  
Ce au fost sfințite cu atâta har.  

Adunăm din cioburi vise efemere  
Și ne îmbătăm cu a lor putere,  
Trecem prin furtuni și ne clătinăm  
Din izvor speranță iar venim să luăm.  

Arborăm și steagul sfânt al împăcării  
Și ne îmbrăcăm cu zdreanța uitării  
Replantăm iluzii, flori și conifere...  
Doar prin încercări mai primim putere...  

Chiar de păru-i nins, visul e îndrăzneț,  
Încă-l văd pe creste cum șade semeț  
Are aripi multe și sunt desfăcute  
În furtuni au fost cu lacrimi cusute...  

Odă bucuriei am să cânt mereu  
Și-am să inventez și un curcubeu  
Peste toată zarva am să las o floare  
Și un zâmbet cald pentru fiecare!  


20 iunie 2015  
Camelia Cristea  


Suflete goale de Volodea Gavril

Suflete goale

Pierduţi adesori şi fără sentimente pure,
Trăiesc azi unii semeni cu fețele dure,
Trăiesc iluzoriu în a scoicii tare cochilie,
Purtând o mască pe chipuri,rece pălărie.


Dar,vai se luptă-n van cu destinul crud,
Nu aud cum cochiliiele încet se scurg,
Nisipul ascunde tainic în recele amurg,
Clepsidra mărunţeşte timpul pururi surd.


Secunde efemere, stinse stele căzătoare,
Uitate într-un sipet zăvorât adânc în mare,
Trec goi în suflet,statui reci de mărgean,
Zidiți în abisale gropi,temnițe negre în ocean.



Volodea Gavril     Ploiești 27 06 2015

Constatare de Aurel Chiorean


Constatare 


Ești liniștea pâinii din covata de lemn, 
dospirea ce urcă poposind în visări, 
jertfirea din rugă, miruiri, untdelemn, 
din ceruri mustiri, răstignind alinări.


Mi-ești îndemn răstignit, așezat în visare, 
urcarea în cuvinte, într-o lume ce vrea, 
din aburul pâinii, iubirea cea mare, 
potopul ce naște, iubirea de stea.


Aș vrea ca să-ți văd din nou răsăritul, 
lumina născută din dor, săptămâni, 
ca umbră încrețită, cu ploi așternutul, 
chemarea scâncită, ce te îmbracă în pâini.


Mi-ești nădejdea din boabe, spre cerul întors, 
un dar din adâncuri, cu cântul în noi, 
din ierburi ivirea cu zvâcnirea în tors, 
tăcerile-ascunse, în cuvintele ploi.


Aurel Chiorean


luni, 1 iunie 2015

Leagăn pentru toată copilăria de Adrian Paunescu

Leagăn pentru toată copilăria
Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.
Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.
Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.
Trupul tau fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.
La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.
Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.
Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.
Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi viseaza bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.
Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.
Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.
Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu
.
Adrian Paunescu

Uneori de Camelia Cristea

Uneori


Uneori mă caut sincer, nici n-aș vrea 
Să găsesc epava sau carcasa mea, 
Vreau să cred că-s floare de Nu-mă-uita 
Și-am să stau de pază chiar la ușa ta.

Prin furtuni de gând, uneori mai trec 
Și-n alai de fluturi visul mi-l petrec, 
Steagul împăcării arborat pe creste, 
Am să scriu frumos, chiar dacă nu este...

Din cupă de crini, rouă-ți dau să bei 
Și-ai să vezi senin chiar în ochii mei, 
Seva din cuvinte să-ți dea vindecare 
Lacrima tăcerii, încă mă mai doare!

Uneori mă caut cred că m-am găsit 
Într-un liliac proaspăt înflorit 
Dăruind miresme celor care vor 
Să deschidă porți chiar în viața lor!

Camelia  Cristea



Elogiul candorii de Nina Cassian



Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.
Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.
Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.
Pot sa-mi iau locul
Langa tine, pe stea ?
- Da, spuse printul
Esti prietena mea.
(Elogiul candorii - Nina Cassian)


Acolo-n suflet de Ana Podaru


Acolo-n suflet  

si ce frumos era la tine-n suflet
dupa racoarea ploilor de vara
baloane de sapun pluteau incet
si adormeam pe strune de vioara


matasea impodobita cu petale
gemea sub greutatea firii mele
n-aveam nici paturi groase ,nici sandale
nu-mi trebuiau nimic din toate cele


era asa de cald la tine-n suflet
priveam prin crapaturile ramase
la frunzele care zburau incet
o aripa de vant le rasfirase


cruzimea vietii nu-si facea intrarea
prin linistea ce stapanea divinul
dara realul imi striga chemarea
si in pahare inghetase vinul


m-am strecurat usor, usor, afara
si ploaia m-a lovit direct in fata
din zorii zilei se facuse seara
si iar nelinisti prinse-n flori de gheata


afara intuneric... masti razande
durere si suspin si val de lacrimi
petalele de crin zaceau plapande
rapuse de furtuni si alte patimi


si s-a cascat un drum ingust, nesigur,
nisipuri miscatoare ,hau si teama
doar gandul mi-a ramas de bun augur
acolo-n suflet... ca-ntr-o veche rama.



Ana Podaru

Sarut in infinit de Lili Lazar

SĂRUT ÎN INFINIT

Ne-am cunoscut din întâmplare
Răscoală-n gânduri, sentimente
De ne-am iubit un cer și-o mare 
Curgând în râuri confluente!


Rămas prin noi, înaripați
E mersul confruntat cu zborul
Și aripa, ce ne-a fost braț
Răzbate-n trup trezind fiorul.


Șirag de stele-n cer se-adună
Dinspre apus, la răsărit
Iar tu, sărut flămând pe mână
Uriaș , iubirea ne-a-mplinit.


În poarta noastră bate cerul
Alerg în suflet să-i deschid
Ce-i dacă-n trup e efemerul
Noi ne iubim... la infinit!


LILI LAZĂR 27.05.2015

Primavara din noi de Maria Simion

Primăvara din noi
Mi-e gândul răscolit de primăvară. 
În părul meu crescut-au mâțișori, 
De verde crud tot trupul se-nfioară 
Și mă-ncălzește soarele din zori.
Cu ochii minții te zăresc pe tine 
Și fluturi zeci,în mine,hoinăresc, 
Să te iubesc eu nu mă pot abține 
Și primăvara-n toamnă o găsesc.
Mă-mbată-n seară un parfum de roze 
În brațe când mă ții și mă alinți; 
Să-mi dai iubirea toată în mici doze 
De șoapte dulci și mângâieri fierbinți
Ca dragostea din noi să nu se stingă 
Și să reziste dacă-i vânt sau ploi. 
Chiar dacă-n plete iarna o să ningă, 
Doar primăvară vreau s-avem în noi!

Autor:Maria Simion

Eu si tu de Mihaela Stetiu

EU SI TU

Eu si tu
o uniune
tu si eu
o frumoasa iubire.
Eu si tu
o magica aventura
tu si eu
o lunga scurtatura.
Eu si tu
suflete pereche
tu si eu
o dragoste mai veche.
Eu si tu
o pura intamplare
tu si eu
o dragoste ce doare.
Eu si tu
o limba straina
tu si eu
o carte inchisa.
Eu si tu
file de poveste
tu si eu
finaluri desuete.
Eu si tu
aripi frante
tu si eu
un joc de cuvinte.
Eu si tu
vise furate
tu si eu
amintiri reprimate.
Eu si tu
o strangere de mana
tu si eu
patetica minciuna.
Mihaela Stetiu

Pribeag prin viata de Franko Sicra


Pribeag prin viaţă...

Pribeag prin viaţ-am fost mereu, 
Pribeag prin doruri şi prin vis, 
Colindător prin stele...un Tezeu,
Prin locuri greu real de-atins.


Treceam văzduhul ...alăturea cu gândul, 
Pe nori, odihnă sufletului dam... 
De stele agăţam cuvântul... 
Şi-n raza lunii, culcuşul îmi făceam.


Visam...cu tin' ,aleile din ceruri... 
In doi să le străbatem alergând, 
Prin praf de stele, cântece şi doruri, 
Să semănăm ,al sufletelor gând.


Să fii tu raza de lumină care scaldă,
Pamântul... seara în apus....
Să-i dai putere din dragostea ta caldă, 
Sa reînvii ...momentul ce s-a dus.


Iar eu... să îţi aduc buchet de vise, 
Picioarelor să îţi aştern... 
Să fii regină-n grădinile din paradise, 
Stăpână... peste-al meu etern.



Franko  Sicra

Tuturor copiilor de Volodea Gavril



Tuturor copiilor

Să ne trăiţi mereu frumos,cuminţi şi buni,
În lumea basmelor moştenită din străbuni,
Să alergaţi voioşi pe câmpuri ca niște zmei
Şi să furaţi iarăși nostalagici '' Pupăza din tei ",


Fără sfială " La cireșe "dați cu toți năvală,
E ziua voastră la începutul blând de vară,
Jucați '' Șotronul " plini de amplă veselie,
Zburați ușor ca vîntul cu "Avioane de hârtie ".


Să vă sărute obrajii soare cald în dimineață,
Și să purtați de-a pururi fericirea pe față,
Inocenți să treceți prin tot ce este viață,
Ascultați din când în când câte o povață.


Iar când veți fi ca noi cu părul nins de vreme,
Copilăria să o păstrați curată,fără a vă teme,
De orice gură,largă,spartă venită de prin lume,
Să fiți mereu puși pe șotii,pe năzdrăvane glume.



Volodea Gavril
 Ploiești 01 06 2015

Bunici si nepotei de Eugenia Mihu

Bunici și nepoței

Un pitic cât o neghina dar vioi din cale-afară
Mi-a înseninat privirea când l-am văzut, într-o sară.
”E o bâzdâganie mică”, zice bunicuța lui
Și se umple de mândrie, de dragul copilului.

E isteț cât o armată de puștani, și-i pun în cale
Gândurile mele bune, i le-aștern ca pe petale
De la flori de primăvară, de bujori, de busuioc
Să pășească peste ele, să aibă-n viață noroc.

E cuminte, zice buni, că-i frumos o văd și eu
Și-i zâmbește-n orice clipă, soarele și Dumnezeu.
Mai mult nu vă scriu de el, nu-l cunosc, dar, fără frică,
Îl știu din fotografie și…din ochii de bunică.

Voi, nepoți ce-aveți bunici, știți de cine-ați fost iubiți
Și și-au rupt pâine din gură ca să creșteți fericiți?
Socotiți c-acu-s bătrâni și au inima rănită
Și-n amurgul vieții lor, le dați câte-un colț de pită?

Voi, bunici de nepoței, știți ce binecuvântare
Sunt micuții când îi creșteți. Dar știți ce zile amare
Are cel la care Domnul nu i-a dat, deși-i iubește,
Nici copii și nici nepoți? Voi știți ce zile trăiește?

Strângeți rândurile roată și iubiți-i pe bunici
Doar atât cât v-au iubit și ei, cât ați fost pitici.
Eugenia Mihu
31 mai 2015

Nu-mi pasa //de Anna Nora Rotaru

NU-MI PASĂ...

Pășesc agale, smulsă-n noian de gânduri... 

Prin amintiri... pe căi demult ascunse, 

Ce după ani, azi le așez pe rânduri, 
În versuri, de ritmul lor străpunse.



Le las ofrandă prin filele de carte, 

Ca mărturie-a mea spre tuturor adusă... 
Cine-o va răsfoi poate-o avea parte, 
Să-mi vadă viața ca un film expusă.



O viață mediocră, plină cu de toate... 

Mai mari... mai mici, precum la fiecare! 
Să trec prin ea, de zor am dat din coate, 
Făr-a crede că făcui-n final scofală mare!



Doar... poate vreo gaură-n statute ape... 

O mică tulburare-n Universala Rezonanță, 
Cât o clipire, când pică prafu-n pleoape, 
Sau când va fac din ochi cu nonșalanță!



Nu știu cât de bine-a fost sau cât de rău... 

Sărind într-un picior, mă-nălțam de la pământ! 
Limita sunetului țipând, o rupeam cu tămbălău, 
Adăugând, la spusele miilor câte-un cuvânt!



Voiam, cât trăiesc să las în urm-o umbră, 

O pată... cât de cât în infinitul Univers... 
De culoare-un strop în existența sumbră, 
Lăsat pe pânza mea sau într-un simplu vers!



Și-alții de s-or găsi să nu prea le placă, 

Nu-i bai, să-mi lase cartea-n pace, închisă! 
Mai mult să facă ei când stau la clacă, 
Vorbind despre-o "poetă" cu rima ei ucisă!



Pălăria peste ochi oi trage și-un șut în vânt! 

Nu-mi pasă... peregrin voi fi în alte sfere! 
Acolo-i surdo-mută ambianța, nu-i loc de cuvânt 
Și nici de orișicine să-și dea cu-a lui părere!


Anna  Nora  Rotaru

Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : Radio Station Links: 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream