Acolo-n suflet
si ce frumos era la tine-n
suflet
dupa racoarea ploilor de vara
baloane de sapun pluteau incet
si adormeam pe strune de vioara
matasea impodobita cu petale
gemea sub greutatea firii mele
n-aveam nici paturi groase ,nici sandale
nu-mi trebuiau nimic din toate cele
era asa de cald la tine-n
suflet
priveam prin crapaturile ramase
la frunzele care zburau incet
o aripa de vant le rasfirase
cruzimea vietii nu-si facea
intrarea
prin linistea ce stapanea divinul
dara realul imi striga chemarea
si in pahare inghetase vinul
m-am strecurat usor, usor,
afara
si ploaia m-a lovit direct in fata
din zorii zilei se facuse seara
si iar nelinisti prinse-n flori de gheata
afara intuneric... masti
razande
durere si suspin si val de lacrimi
petalele de crin zaceau plapande
rapuse de furtuni si alte patimi
si s-a cascat un drum ingust,
nesigur,
nisipuri miscatoare ,hau si teama
doar gandul mi-a ramas de bun augur
acolo-n suflet... ca-ntr-o veche rama.
Ana Podaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu