Constatare
Ești liniștea pâinii din
covata de lemn,
dospirea ce urcă poposind în visări,
jertfirea din rugă, miruiri, untdelemn,
din ceruri mustiri, răstignind alinări.
Mi-ești îndemn răstignit,
așezat în visare,
urcarea în cuvinte, într-o lume ce vrea,
din aburul pâinii, iubirea cea mare,
potopul ce naște, iubirea de stea.
Aș vrea ca să-ți văd din nou
răsăritul,
lumina născută din dor, săptămâni,
ca umbră încrețită, cu ploi așternutul,
chemarea scâncită, ce te îmbracă în pâini.
Mi-ești nădejdea din boabe,
spre cerul întors,
un dar din adâncuri, cu cântul în noi,
din ierburi ivirea cu zvâcnirea în tors,
tăcerile-ascunse, în cuvintele ploi.
Aurel Chiorean
Multumesc din suflet
RăspundețiȘtergere