Oda bucuriei
Odă bucuriei cântă un cireș
Uneori în viață, noi mai dăm
și greș,
Risipim haotic clipe de
cleștar
Ce au fost sfințite cu atâta
har.
Adunăm din cioburi vise
efemere
Și ne îmbătăm cu a lor
putere,
Trecem prin furtuni și ne
clătinăm
Din izvor speranță iar venim
să luăm.
Arborăm și steagul sfânt al
împăcării
Și ne îmbrăcăm cu zdreanța
uitării
Replantăm iluzii, flori și
conifere...
Doar prin încercări mai
primim putere...
Chiar de păru-i nins, visul e
îndrăzneț,
Încă-l văd pe creste cum șade
semeț
Are aripi multe și sunt
desfăcute
În furtuni au fost cu lacrimi
cusute...
Odă bucuriei am să cânt mereu
Și-am să inventez și un
curcubeu
Peste toată zarva am să las o
floare
Și un zâmbet cald pentru
fiecare!
20 iunie 2015
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu