Bunica de Mugurel Puscas

BUNICA

Dor mi-e de tine, bunico,
De liniştea, tihna din vremi...
Adie busuioc şi blândeţe...
Spre timpuri trecute mă chemi.

Dor mi-e şi nu mai încape...
Bucuria ce-a fost va mai fi?...
Dorm în pat bătrânesc iar salteaua-i
Albitură cu fân, stele mii.

Mi-ai vegheat şi surâsul şi plânsul,
Grij-avut-ai în nopţi reci de rai.
( Îmi scoteam picioruşele-afară,
Cu duioase mişcări mă-nveleai).

M-apărai de tătuca sau mama,
Când dojana prea aspră era,
Tare dor mi-e de tine, bunico,
Să te-ntorci doar o clipă, n-ai vrea?....
*******
Pe Dumnezeu să îl aduci cu tine,
Doar tu întreaga viaţa-i fost cu El...
Să-mi spună Domnul ce e rău, ce-i bine,
Să stăm la sfat, noi trei, pe-un prag de cer.

 

Şi să plecăm mai înţelepţi, de mână 

 Eu şi cu dumneata... Iar Cel Divin
Să ne îndrume paşii spre lumină...
Copilaria mea, sfios mă-nchin.

Mugurel Puşcaş