Pe drumul câtre casâ, când
ziua- I pe sfârsite,
O clipâ de râgaz a trudei implinite
Sub soarele de varâ, arzând a dusmânie
Se intorc tâcuti gândind: Si mâine ce- o sâ fie?
Frumosi cu chipuri blânde, ca
cele- a unor sfinti
Asa imi amintesc in suflet pe pârinti
Mereu pe câmp la muncâ, mereu plini de nevoi
Cu mult si cu putin ne- au sâturat , pe noi
Pâdurea era prieten si umbra
era casâ
Izvorul tainâ dulce, si iarba de mâtasâ
Si caii buni tovarâsi , copii fârâ de glas
I- au insotit in viatâ, in trapuri ori la pas
Imagine de suflet , icoanâ ca
balsamul
Copilârie dusâ, copacul meu si ramul
V- ati prefâcut in dor, un strop de amintiri
Un car cu doi bâtrâni pierdut in asfintiri.
26/07/2015
Picturâ Violeta Coteanu
Versuri Elena Caruntu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu