Muntele de Camelia Cristea

Muntele

Muntele se pleacă și vine la mine

Cu brazii aprinși într-un verde sfânt

Uite!... Bucuria s-a lipit de suflet

Și-o înalt pe steaguri prinse în Cuvânt!

Muntele acesta a surprins privirea

Când în falduri repezi raul și-l vărsa

Înțeleg se pare, asta-i e menirea

Să străbată lumea, frumosul să-l dea!

Florile de colt au crescut pe stâncă,

Liniștea se cerne peste norii suri,

Iarba-i tot mai verde și pe ii cusută,

Ceru-n ochii tăi e plin de sclipiri...

Muntele acesta a venit la mine

Cu pădurea toată ce-o căra pe braț,

Scară și-a făcut tainic bucuria

Urc câte o treaptă, din mine mă 'nalț.

Camelia  Cristea