Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream123.com sau direct in winap http://87.117.208.118:38654/

luni, 24 august 2015

Ce crud e timpul ,cand iubesti de Sandu Catinean

Ce crud e timpul, când iubeşti

Ce crud e timpul, când iubeşti
Şi cum ard depărtările !
Nu-ţi dă răgaz să-ţi lămureşti
Durerea şi frustrările

Secundele se scurg grotesc
Pârdalnice, haine
Tu-n jocul lor, nebun, hoţesc
Să mori de dor îţi vine

Când chipul drag visezi mereu
Ce scumpă-afundătură !
Te lupţi cu timpul tot mai greu
În dulce-alergătură

Pe umeri porţi poveri ciudate
Prin inimă scântei
Ce crâncenă absurditate
Uitarea dragostei !!

Când ochi candizi te urmăresc
Of, timpul cum te ţine !
În jurul tău, din ce-i lumesc
Nimic nu-ţi aparţine

Doar chipul dragei urcă-ncet
Pe ochii tăi, pe pleoape
Nu poţi fi-n dragoste ascet
Căci dragu-o să te-ngroape !

De-acum cu timpul te mai lupţi                   
Iubirea speri a-nvinge
Prin ochi ai foc, obrajii supţi
Doar doru-ţi nu se stinge

Ce crud e timpul când tot speri
Iubita să-ţi apară
Dar fiecare clipă-i ieri…
Ah, Timpule, eşti fiară !!


„ Cel care vine din brazi”
 Sandu  Catinean

Cad frunzele de Daniel Luca


Cad frunzele

Poate că n-am ştiut să-ţi preţuiesc iubirea, 
Poate că vântul a lăsat în gândul meu uitarea... 
Am alergat prea mult să-mi caut fericirea 
Şi-n inimă, acum, mi se ascunde marea.


Am şters cu lacrima acestui cer ce plânge 
Tot ce venea din toamne fără de sfârşit. 
Chiar de-am greşit şi nu vei înţelege, 
Eu ştiu că al meu suflet pe braţe te-a ţinut.


Poate ca trenul vieţii n-ajunge-n infinit, 
Al nostru s-a oprit în staţia fără peroane, 
Aici, unde nu-i cer, nimeni n-a fost iubit 
Decât în vise ratacite, de fetele morgane.


Cred că nu am putut să văd şi zarea vieţii tale 
Iar fluturi-au zburat prin florile târzii. 
Poate că locul meu e-n zâmbete formale... 
Cum să-i răspund eu sorţii cu-aceleaşi ironii?


Cad frunzele în care noi ne ascundeam odată, 
Doar paşii mei se-aud prin seara care trece. 
Chitara ce-ţi cânta, astazi dezacordată 
Mă lasă fără tine în noaptea asta rece!



Daniel  Luca    03 sept. 2014

sâmbătă, 15 august 2015

Vânt hoinar de Lili Șipoteanu


Vânt hoinar,

Ce faci pe bolta mea, plină de vise?
Pe cine cauți când mai adii ușor?
De ce, cândva, mi-ai luat cele promise
Lăsându-mi sufletul pustiu și gol?


Ce ai făcut cu mângâierea-mi dată
Sub clar de lună, când macii ne-ascundeau
În rubiniul lor pictat de soartă,
Sub stele ce zâmbeau când ne-admirau?


Ce-ai întâlnit pe calea-nșelătoare
Pe care ai plutit fără să crezi
Că deznădejdea îți va fi mai mare
Decât mireasma din munții cu zăpezi?


Azi te-ai întors și vrei să-ți fiu pe cale
La fel de iubitoare, când te simt, 
Nu-mi mai ești drag, nu vreau a ta răcoare,
Plecarea ta m-a învățat că-n timp


Trăiesc doar visele-mplinite în iubire
Cu sufletul curat și neatins
De tot ce-nseamnă fală și trufie,
Sau amăgiri ce se ascund în plâns!


Tu, vânt hoinar, când te-ntristează-naltul
Coboară-n plâns și-mbracă-te c-oftatul!



Lili Șipoteanu / 15. 08. 2015

Și îngerii mai plâng câteodată. de Violeta Sârbu

Și îngerii mai plâng câteodată...

Și îngerii mai plâng câteodată
Cu dureri care nu au cuvinte,
Dar visele lor, nu mor niciodată
Sunt ca și dragostea de părinte.

Și stelele mai cad câteodată,
Dar se preschimbă-n coroane de flori
Și fac lumea aceasta, minunată
Aducând parfum de viață în zori.

Și frunzele mai cad câteodată
Într-un covor ce inspiră poeții,
Dar schimbarea lor e fermecată
În ciclul etern din lanțul vieții.

Și visele mai cad câteodată
Transformându-se-n realitate,
Iar cursul vieții se schimbă-ndată
Pe-un drum al iubirii-n eternitate.

Și oamenii mai plâng câteodată
Cu lacrimi care se-ascund în mister,
Dar niciuna nu va fi uitată
Căci ele-s lumina de înger din cer.

Autor: Violeta Sârbu

Noi suntem daci de Elena Caruntu

...NOI SUNTEM DACI...

Nu suntem pietre pe Columnâ
Nici hoarde , râtâcite in pustiu,
Noi suntem taine in a vietii, urmâ,
Si suntem daci din tatâ- n fiu!

N- am cotropit un petic de pâmânt,
N- am ridicat o sabie, vreodatâ
Decât sâ apârâm ce- i sfânt
Credinta ne- a fost flamurâ , curatâ.

Nu vrem frumosul unor naţiuni,
Nici legea lor nu vrem s- o stim
Noi suntem daci si bravi , români,
Si tara noastrâ vrem s- o ocrotim!

Oricine incearcâ sâ dezbine
Sâ steargâ a istoriei filâ
Sâ nu ne spunâ frate sau vecine,
Câ- i vom zdrobi fârâ de milâ!

Noi suntem daci din neam in neam,
Si vitejia ne - a fost scut,
Nu vrem exemplu pe Traian
Sâ ne mândrim cu un trecut!


Caruntu  Elena 

Un coltisor de rai de Camelia Cristea

Un colţişor de rai

În cupele albite, trei crini adună mirul
Când cerul îşi desface în taină patrafirul,
Iar busuiocul verde se-aprinde la icoană
Prin jertfa Ta supremă se vindecă o rană!


Un orb prinde Lumină în inimă şi plânge
Pe cruce vede Cristul şi lacrima-i de sânge,
O Maică îndurerată jeleşte lumea toată
Prin ruga ei aprinsă am fost şi eu salvată!


Izvoarele ţâşnesc chiar şi din piatră seacă
Să potolească setea şi lumea cea posacă,
Gheţarii se topesc şi se prefac în pâine,
Un bob a încolţit în liniştea din mâine...


Pescarii Tăi de Oameni aruncă iar năvodul,
Când marea-i liniştită îşi dă ofrandă rodul
În două se desface şi îţi sărută pasul,
Pioasă-i şi supusă când îţi aude glasul!


Furtunile ascultă când porunceşti să tacă,
La talpa Crucii Tale chiar frunţile îşi pleacă
Şi înfloresc narcise, bujori şi lăcrămioare
Ţes un covor de flori să-Ţi pună la picioare...


În clopot şi în toacă îţi auzim chemarea,
Ne lepădam de griji, sfidăm îngrijorarea
Şi ne îmbrăcăm în haina Luminii ce ne-o dai
Am prins în suflet pace şi-un colţişor de rai!



 Cristea  Camelia

Pentru o clipa de iubire de Ion Apostu


Pentru-o clipă de iubire

Pentru-o clipă de iubire, am să-mi pun viaţa zălog,
De nu pot să frâng un mijloc, la ce bun să pot trăi?
A trăi, poate oricine, chiar de-i ciung sau de-i olog,
Dar şi ei, bătuţi de soartă, fost-au sclavi... în a iubi.

Pentru-o clipă de amor, dau din restul meu de viaţă,
La ce-mi foloseşte restul, de nu pot să mă înfrupt?
De ce să mănânc amarul, când e timpul de dulceaţă,
Nu-i mai lesne pe potecă, decât pe un drum abrupt?

Pentr-un bob de dragoste, dau tot sterpul timpului,
Pentru ce-s zilele bune… doar pentru a face umbră?
Decât mult şi făr’ ce-mi place, vreau puţinul gândului,
Ori la stânga, ori la dreapta, fără stare de penumbră.

Pentr-un strop de fericire, voi jertfi din clipe moarte,
La ce bun să fiu un nume...de nu-s plin de o simţire?
Mă deschid spre cele dragi şi-mi las inima să poarte,
Tot blestemul sau păcatul… pentru-o clipă de iubire.


Ion Apostu - 11.08.2015

Amintiri de Luca Daniel

AMINTIRI


Anii au trecut că gândul
Peste tinereţea mea,
Acum las în vers cuvântul
Şi o lacrimă pe-o stea.

De iubiri n-o să mai spun
Au venit si au plecat
Printre zboruri de lăstun
Sufletul mi l-a-ngheţat.

Pe cei dragi nu-i mai găsesc,
Au plecat în altă parte,
Azi... degeaba îi iubesc...
Sunt atâta de departe!

Prietenii s-au dus în lume,
Nu mai ştiu nimic de ei,
Prin oraşe cu alt nume,
Zboară florile de tei.

În căsuţa aplecată
Suflă vântul fericit,
Nu mai e că altădată
Când eram de flori iubit.

A fugit copilăria
Pe drumeagul dintre vii,
Plânge-n frunze păpădia
Strigând toamnele târzii.


Luca Daniel 15 08 2015