Vânt hoinar,
Ce faci pe bolta mea, plină
de vise?
Pe cine cauți când mai adii ușor?
De ce, cândva, mi-ai luat cele promise
Lăsându-mi sufletul pustiu și gol?
Ce ai făcut cu mângâierea-mi
dată
Sub clar de lună, când macii ne-ascundeau
În rubiniul lor pictat de soartă,
Sub stele ce zâmbeau când ne-admirau?
Ce-ai întâlnit pe
calea-nșelătoare
Pe care ai plutit fără să crezi
Că deznădejdea îți va fi mai mare
Decât mireasma din munții cu zăpezi?
Azi te-ai întors și vrei
să-ți fiu pe cale
La fel de iubitoare, când te simt,
Nu-mi mai ești drag, nu vreau a ta răcoare,
Plecarea ta m-a învățat că-n timp
Trăiesc doar visele-mplinite
în iubire
Cu sufletul curat și neatins
De tot ce-nseamnă fală și trufie,
Sau amăgiri ce se ascund în plâns!
Tu, vânt hoinar, când
te-ntristează-naltul
Coboară-n plâns și-mbracă-te c-oftatul!
Lili Șipoteanu / 15. 08. 2015
Vă mulțumesc din suflet, d-na Mioara Luana!
RăspundețiȘtergere