Vânt hoinar de Lili Șipoteanu

Vânt hoinar,

Ce faci pe bolta mea, plină de vise?

Pe cine cauți când mai adii ușor?

De ce, cândva, mi-ai luat cele promise

Lăsându-mi sufletul pustiu și gol?

Ce ai făcut cu mângâierea-mi dată

Sub clar de lună, când macii ne-ascundeau

În rubiniul lor pictat de soartă,

Sub stele ce zâmbeau când ne-admirau?

Ce-ai întâlnit pe calea-nșelătoare

Pe care ai plutit fără să crezi

Că deznădejdea îți va fi mai mare

Decât mireasma din munții cu zăpezi?

Azi te-ai întors și vrei să-ți fiu pe cale

La fel de iubitoare, când te simt, 

Nu-mi mai ești drag, nu vreau a ta răcoare,

Plecarea ta m-a învățat că-n timp

Trăiesc doar visele-mplinite în iubire

Cu sufletul curat și neatins

De tot ce-nseamnă fală și trufie,

Sau amăgiri ce se ascund în plâns!

Tu, vânt hoinar, când te-ntristează-naltul

Coboară-n plâns și-mbracă-te c-oftatul!

Lili Șipoteanu / 15. 08. 2015