Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream123.com sau direct in winap http://87.117.208.118:38654/

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Vremea de Camelia Cristea

Vremea 
Fire noi îmi dai mereu să țes Toamna din cuvinte 
Și-n pastel să pun contur, doar cu inima fierbinte. 
Iar când lacrimi bat în geam, cu rugina de pe frunze 
Se adună chiar poeții și din foi fac alte pânze...

Crengi uscate le par brațe ce îmbrățișează vântul, 
Dintr-o cană, doar cu must a gustat parcă Cuvântul! 
Se aprinde-n vatră focul și gutuile în lămpi, 
Noptea prinde-n sac lumina și chiar bruma de pe tălpi.

Feți frumoși și Zâne bune aduc zilele înapoi, 
Când din muguri Primăvara se uita frumos la noi! 
Ștrengărește un copil umple casa cu lumină 
Și-nfloresc în geam petunii, pentru iarna ce-o să vină!

Au roșit ușor obrajii când îmi dai sărut pe gene 
Și în brațe mă cuprinde mult iubitul Moșul Ene! 
Îngerii aprind făclii și din harfe curge ruga, 
Cel umil se înaltă acum chiar de alții îl cred sluga!

Stelele roiesc cu foc pe al cerului mijloc,
Când pământu-și pune straiul, pruncușorul vede raiul!
Toamna harnică și bună se înaltă pan' la lună, 
Vremea toarce fir de ață peste noi și pentru viață...

Camelia Cristea

Când fără tine nu mi-e toamnă de Ion Apostu

Când fără tine nu mi-e toamnă


Cum să nu-ţi spun, în astă toamnă, că tu-mi eşti pură Veronică,
Când tot ce-ating cu mâini flămânde, miroase-a tine...şi-a fiori?
Cum să nu-ţi spun că m-ai făcut... un diamant din ciob de sticlă,
Când fără tine nu mi-e toamnă, când făr’ de ochi-ţi, nu-s culori?

Cum aş putea, în astă toamnă, să nu-ţi mai spun că eşti un dar,
Cu care viaţa - sau destinu-mi! - m-a-nvrednicit... spre fericire?
Cum să nu-ţi spun, - a câta oară! - că tot ce-ţi spun nu-i în zadar,
Când fără tine nu mi-e toamnă, când toate mi-s...doar silnicire?

Cum să nu-ţi spun - ce spun acum! - că aş urca în vârf de munte,
C-aş vrea să strig că nu mi-e toamnă chiar dacă-s frunzele pe jos?
Cum să nu-ţi spun că fără tine nici fruntea-mi nu mai este frunte,
Când tot ce-aud îmi pare urlet ...când tot ce văd ţi-e mai prejos?

Cum aş putea, în astă toamnă, să nu-ţi mai fiu...tot ce ţi-am fost,
Când tu mi-ai fost pământ şi cer, când tu mi-ai fost soare şi lună?
Cum să nu-ţi spun că toate-s tulburi... că toate-s fără niciun rost,
Când fără tine nu mi-e toamnă... când făr’ de tine-i doar furtună?

Ion Apostu - 31.10.2015

Ulciorul de Omar Khayyam

 Ulciorul

Ramai sa mai ciocnim o cupa 
La hanul vechi de pe coclauri 
Caci pentru vin si pentru tine 
Mai am in san trei pumni de aur.

Ramai sa-nmormantam tristetea 
Si setea fara de-alinare 
Cu vinul negru de la hanul 
Din valea umbrelor fugare. 

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul 
Din care bei infrigurata 
E faurit din taina sfanta, 
Din taina unui trup de fata.

L-a faurit candva olarul 
Cel inspirat de duhul rau 
Din taina unui trup de fata 
Frumos si cald ca trupul tau.

Inmiresmeaza-te, frumoaso, 
Ca pe-un altar de mirodenii 
Cat zarea-i plina de albastru 
Si lumea plina-i de vedenii 

Si-atat cat drumurile vietii 
Mai au pe margini bucurii 
Caci maine in zadar vei bate 
La porti de suflete pustii. 

Iubeste-ma acum, caci anii 
Pe nazuinte-or pune frau, 
Iar clipele iubirii noastre 
Se scurg ca undele pe rau. 

Ca maine-om putrezi-n morminte 
Uitati, nepomeniti de nimeni, 
Ca maine vor veni olarii 
Sa fure lut din tintirime.

Iar trupul tau care mi-e astazi 
Cel mai dorit dintre limanuri 
Va fi un biet ulcior din care 
Vor bea drumetii pe la hanuri.




vineri, 9 octombrie 2015

Manifest pentru viata de Mariana Gurza

Manifest  pentru viata  


Lăsaţi caii să zburde pe câmpiile-ntinse
Liberi în jocul nebunesc de altă dată,
Fără poveri şi fără lanţuri groase
Să simtă ce-i aceea viaţă.

Lăsaţi florile să crească unde e verde
Şi mugurii păstraţi înrouraţi de zori,
Să nască în soarele viselor crude,
În viaţa aceasta plină de erori.

Lăsaţi-mi gândul neîntinat
Dogorind în iubiri pierdute,
Lăsaţi-mi sufletul curat
Şi visele plăpânde…

Mariana  Gurza

Te-aștept să vii de Vasile Tudorache


Te-aștept să vii

Citind pe banca noastră în parc o poezie
Un dor nebun iubito,de tine m-a cuprins
Din versuri se-nălța spre cer o melodie
Ce o adap ușor cu lacrima-mi din plâns

Te-aștept de-o veșnicie ,să îți citesc un vers
La ceas târziu în seară pe bancă sub castani
Să ne privim în ochi cum o făceam ades'
Căci despărțiți am stat ,iubito prea mulți ani

Din ziua despărțirii am cunoscut suspine
Nici tu nu ți-ai dorit, eram doar doi copii
Să nu lăsăm iubirea pierdută prin ruine
S-o facem arzătoare ca versu-n poezii

Să ne privim în ochi cum o făceam odată
De mână să ne pierdem pe vechile cărări
Să ne jurăm credință la fel ca altădată
Vino iubita mea,vino din depărtări.

Vasile Tudorache

Prin ploaie de Camelia Cristea


Prin ploaie

Mai fac prin ploaie două piruete 
Și apa-mi intră-n suflet și în ghete, 
Umbrela doarme dusă-n debara 
Dar mă descurc acum și fără ea.

La colț de stradă mâinile cerșesc 
Un bătrânel înnoadă-n două chinul, 
În traista lui s-a strecurat veninul, 
Din ochii străvezii râde destinul.

Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită, 
De mult banale amănunte nu-l irită 
Pașii târăsc agale parc-o umbră, 
Nici înserarea nu poate să plângă.

Prea multă frunză cade resemnanată 
De parcă verde n-a fost niciodată, 
Mai țipă clopotul tăcerii printre noi, 
Doar lacrimile timpului cad șuvoi.

Camelia Cristea

O suta de lei de Angelica Ioanovici


O sută de lei

Pe trotuar un bătrân își vindea
Amintiri dintr-o viață trecută.
- Hai de luați peste lacrima mea,
Toate fac mai puțin de o sută.

O pendulă și un ac de cravată,
Niște cărți scorojite de timp,
Amintiri dintr-o viață uitată
Și un zeu ce-a plecat din Olimp.

I-am întins să mănânce ceva.
- Nu va trece prea mult și-o să plouă.
- Hai de ia peste lacrima mea
Și împarte covrigul în două.

Mai aveam două sute de lei.
- E prea mult, dar să fie primit !
Două lacrimi erau ochii mei,
Pe trotuar un bătrân gârbovit.

Angelica Ioanovici

Da! va veni o zi de Caruntu Elena

.....DA! VA VENI O ZI...
S- or sâtura- ntr- o zi , românii,
De trântori si de vorbe- n vânt,
Si- or vrea sâ fie ei stâpânii,
In ţara lor, pe- al lor pâmânt.

S- or sâtura- ntr- o zi sâ plângâ,
Copii ce fârâ, mame cresc,
Si- or vrea - n braţe sâ le strângâ,
In zori din somn când se trezesc.

S- or râzvrâti, mii de bârbaţi,
Ce cu sudoare- un ban , câstigâ,
Prin depârtâri de mult plecaţi,
Si inimi ce de doruri, strigâ.

Pârinţi bâtrâni si singurei,
Cu greu isi iau un colţ, de pâine,
Bolnavi si doar cu câţiva , lei,
Fârâ speranţâ de- un mâine.

Si voi femei, uitând de voi,
Slujind fârâ - o mângâiere,
Cei dragi sâ nu stie , nevoi,
In plâns vâ innecaţi durere.

Iar voi ce ţara stâpâniţi,
Si faceţi legea dupâ, plac,
La noi cei mulţi nu vâ gândiţi?
La biet român.....popor sârac!
 Caruntu Elena 
9/10/2015