Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream123.com sau direct in winap http://87.117.208.118:38654/

duminică, 29 noiembrie 2015

Colind de Ţară de Ziua Marii Uniri autor Vasile Neagu-Scânteianu

Colind de Ţară/De Ziua Marii Uniri

Munţii au îmbrăcat odăjdii şi-au pornit la colindat,
După datina străbună,plai cu plai şi sat cu sat;
Au pornit cântarea sfântă,a neamului românesc,
Scrisă-n piatră şi în stâncă după graiul strămoşesc,
S-o audă Neam şi Ţară cum răsună peste văi-
Munţii nostri iarăşi cântă, ca şi cete de flăcăi:

,,Oi,Leroi-ler,şi Lerui Doamne! am pornit la colindat,
Pentru Ţara noastră scumpă,să o mântui de oftat;
Că e Doamne,jale mare,şi dureri sunt fel de fel,
Tu din ceruri Te coboară,şi le mângâie-ntr-un fel;
Că e plânset mare-n Tară,şi în oameni şi în noi-
C-am rămas,Mărite Doamne,cu spinările toţi goi!

Oi,Leroi-ler,şi Lerui Doamne! rogu-Te,mult Te-am ruga,
Să-aduci iar pacea-n în Ţară,şi să-i dai Iubirea Ta;
Că e răvăşită toată,şi-nvrăjbită doar de ură,
De-a ajuns frate cu frate,de se-omoară şi se-njură;
Omenia nu mai este decât doar prilej de râs-
Şi poporul pătimeşte şi se-nnăbuşă de plâns!

Oi,Leroi-ler,şi Lerui Doamne! de hoţii şi nedreptate,
Au plecat românii-n cete,din oraşe şi din sate;
Au plecat de-amar şi jale,să fie slugi la străin,
Că aici,la noi,în ţară,viaţa-i un continu chin;
Dar şi-acolo tot tânjesc şi dorul îi pârjoleşte-
După munţi şi după sate,de părinţi,copii,neveste!

Oi,Leroi-ler,şi Lerui Doamne! îţi cântăm cu mic cu mare,
Colind vechi,păstrat în suflet,de la Zamolxe cel Tare,
Ce ne-a fost Baci şi Părinte,să vii Doamne iar acasă,
Şi cu Legea Ta Frumoasă,să stăm cu toţii la masă,
De Crăciun,de Ziua Ta,Doamne iar ne-om aduna-
Să cinstim Naşterea Ta,şi-n Lumină a ne scălda!

Oi,Leroi-Ler,şi Lerui Doamne! cu ram de vâsc şi ram de brad,
Te-om aştepta cu toţi în prag,cât lumânările mai ard,
Să faci iar Dacia străbună,Crăiasa lumii şi Stăpână,
Pe fruntea ei,deşi-i bătrână,să pui Tu,Doamne,o Cunună,
Cu Stele,Soare şi cu Lună,cu flori de măr-mărgăritar-
Pe Maica s-o întinereşti,cu mâna Ta plină de Har!
Oi,Leroi Ler şi Lerui Doamne!''
Vasile Neagu-Scânteianu

Surâd de Volodea Gavril


Surâd


Surâd în prag de iarnă ce bate acum la ușă,
Pun sufletul pe prag să-ți fie caldă mănușă,
Pe cerul plumburiu văduvit de bunul soare
Pictez un trandafir,inimă aprinsă de culoare.


Aprind făclii din cetini mistuite aprig de iubire,
Sunt pentru tine semn suprem de pură fericire,
Învăluită în mantie de lumină albă,sclipitoare,
Dai vieții sens,totul e o minunată sărbătoare.


Aștept cuprins de taina pură a magicei iubiri,
Am o lumină caldă,fermecată,pictată în privire,
Te aștept cu brațele deschise minune de femeie,
Alături de tine o viață nouă,de foc,roșie scânteie.



Volodea Gavril Ploiești 29 11 2015

Dor de copilarie de Tamara Gorincioi

Dor de copilărie


Mai vino zână bună din poveşti,
Copilărie cu flori şi cu nămeţi.
Te mai aştept, dar nu mai eşti,
Şi lacrima mă ninge-n dimineţi.

Veneai cu Făt Frumos şi Cosânzene,
Zăpada creştea cât casa şi ograda,
În iarnă înfloreau crinii în poiene
Şi noi eram una cu zăpada.

Mai vino, zână bună doar un ceas,
Să fim copii, zăpada ne îngroape.
Să alergăm desculţi în ora de pripas,
Şi tu la pieptul tău să ne ţii aproape.

Să ningă şi să fim din nou copii,
Să ne-mproşcăm cu bulgări de zăpadă.
Să revenim acasă veseli şi zglobii
Şi mama să ne aştepte cu dojana-n poartă.

Şi tata să ne ţină cu drag pe-a lui genunchi, 
Şi să ne spună basme cu Împăratul Roşu,
Să adormim şi să visăm poveşti,
Să ne trezească-n zori cocoşu.

Mai vino zână din poveşti,
Măcar un ceas, o oră.
Să ne alungăm printre nămeţi, 
Ca într-o albă şi eternă horă.

Tamara Gorincioi

Aici e Romania de Camelia Cristea



La multi ani România!

Aici e România
Veniţi acasă! Aici e… România!
Albastrul cerului e mai senin,
În codrii se aude ciocârlia
Şi-n vârf de munte izvoare susurând.

Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Şi plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!

Coloana este totuşi infinită
Şi stă Brâncuşi alăturea de ea,
La masă tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse în nopţi fără de stea.

Şi-n stihuri au pulsat emoţii,
Din leagăn, până la mormânt,
La ţărm de mare însuşi Eminescu
Ascultă valu-n şoapte suspinând.

E-atâta dor aici, iubire, dar şi jale,
Pământul sfânt să îl păstrăm,
Credinţă sfeşnic de nădejde să ne fie
Români uniţi în jurul gliei să ne adunăm !
30.11.2013

Camelia Cristea

miercuri, 25 noiembrie 2015

Aievea sau cosmar ? de Anna -Nora Rotaru

AIEVEA SAU COȘMAR ?

                            Autor Anna-Nora Rotaru

Ce caut eu pe lumea asta așa de cenușie și nebună... 
Cu fețe false, ascunse sub măști zâmbitoare, cuvioase, 
Ce mi se rânjesc în juru-mi, slute, crude și răutăcioase, 
Învăluindu-mi sufletul, cu ațe colorate vrând să-mi coase, 
Goblen brodat frumos, ce-ascunde o lume plină de minciună?
De ce îmi par că toatele-s dușmănoase și perfide 
Și că ne bălăcim în tulbur-ape, verzi și mlăștinoase? 
Privesc cerul, nici el senin nu e, împânzit de nebuloase 
Depărtări, cu cât te-nalți în ele, cu-atât mai neguroase, 
Găuri negre ce te sorb, mistuindu-te-năuntrul lor avide!
În lumea asta cenușie, ce bâlbâie fără rost palavre, 
Ce caut eu, că nu mă regăsesc, cu chipul meu tăcut? 
Printre false fețe, ce mă-nconjoară, meșteșugite-n lut, 
De mi se-ntoarce sufletul pe dos, așa pierdut și mut, 
Încerc mai sus să mă înalț, de prin noianele macabre!
Și de mă duc, mă-ntreb, pe ce cărare să apuc eu oare, 
Că-n jurul meu, totul îmi pare străin, tulbure și-ncert? 
Pășesc pe scoarța pământeană, crăpată-n setea unui deșert, 
În ritm tragic, mă-mpleticesc pe notele funebrului concert, 
Smulgându-mi un plâns în hohot, din pieptul ce acut mă doare!
Înaintând pe poteci întortocheate, sumbre, părăsite, 
Mai mult mi se cufundă tălpile-n mișcătoarele nisipuri! 
Mă urmăresc și-mi râd din colțuri aceleași hâde chipuri, 
Dintr-un coșmar ce-mi pare aievea parcă în răstimpuri, 
Mă fugăresc, luptându-mă printre cearșafuri răscolite!
Și de-agonie...mă cuprinde-o groază, mă face să tresar, 
Broboane de sudoare se preling, pe fruntea mea crispată! 
Mi-e trupul fără vlagă, amorțit și gura mi-e uscată, 
Mintea încă-i tulbure, se zbate, de-o naluce capturată, 
Trezindu-mă, din ceea ce nu știu de-i aievea sau coșmar!
Treptat...îmi pare lumea că devine colorată și frumoasă, 
Departe de cenușiul dinainte și plin de controverse!
Îmi simt prin vene un fluviu de fericire să reverse, 
În toată făptura, ce pare a pluti prin paralele Universe 
Cuprinsa de- o senzatie  de   euforie   si  pace  armonioasa  
                                      NORA
 Versuri din volumul _" La rascruce de lumi"

luni, 23 noiembrie 2015

Eu sunt aici de Patricea Hususan

EU SUNT AICI

Încă mai sunt aici , 
Şi ochii mei se scaldă-n stele ,
Înca mai sunt aici cu gandul dus , 
Spre visele rebele 
Îmbrățişând cu-nflăcarare 
Suflete dragi ce îmi apar în cale , 
Te caut printre ele ...
In visele mele 
Te caut dar cu gândul , 
Ascultând vântul 
Să-mi şoptească cuvântul .
Privesc în zare 
De eşti tu... pe mare 
Sau cine să-mi spună
..... O vorbă bună .
Eu , .... sunt aici 
Aşa micută şi zglobie ca un licurici.

23.11 2015
Patricea  Hususan



duminică, 22 noiembrie 2015

O parere de Camelia Cristea

O  parere


Trec desculță iar prin suflet
Cu a Toamnei mele umblet
Și-adun frunzele de aur
În cel mai discret tezaur!
Ploile de lacrimi albe
Le așez în sfinte salbe
Și împodobesc cu ele
Ceasurile care-s grele...
Viile ce-au fost în rod
Cântă parcă un prohod
Vântul le-a jertfit altarul
Dar învie iar la anul!
Păpădia-și poartă straiul
Unde -n toi este alaiul
Pleacă Toamna-n alte zări
Lasă-n urmă resemnări...
Lăcrămioarele din glastră
Se tot uită pe ferestră
Să mai prindă câte-o rază
Prin senin cerul să-l vadă..
Rânduri de cocori trec zarea
Aripi bat iar depărtarea,
Amintirile-ți fac casă
Unde vremea e frumoasă...
Raze calde și drăguțe
Sărută discret mânuțe
Fără teamă un trandafir
Se tot ceartă cu-n ciulin...
Vântul parcă-i la paradă
A ieșit subit în stradă
Suflă-n ceafa unui pom
A crezut că este-un Om...
Norii suri îmbracă zarea
Și alungă resemnarea
Hornul fumegă-n tăcere
Toamna parcă-i o părere...
Camelia  Cristea

Labirinturi de Vasile Neagu-Scânteianu

Labirinturi...

Ne întoarcem,ne sucim,
Căutând prin nopţi cărarea,
Mai gustăm şi disperarea-
Până drumul ni-l găsim!

Labirinturi scotocim
Şi cu gândul şi visarea...
Ne întoarcem,ne sucim-
Căutând prin nopţi cărarea!

Când ajungem la lumină
Poate nu mai îndrăznim,
Ne gândim că-mbătrânim-
Şi durerile-or să vină!

Ne intoarcem,ne sucim...

Vasile Neagu-Scânteianu

Parcul amintirilor de Costache Nastase

PARCUL AMINTIRILOR

Oriunde merg în vechiul parc
Pe orice bancă, orice trunchi,
Indiferent pe unde calc
Sunt amintiri pân-la genunchi.

Ba chiar ajung până la brâu
În locurile mai retrase
Unde către ceas târziu
Trăiam momente delicioase.

Văd pajiştea unde-aţipeam
Obosiţi de-atâta joacă,
Văd salcia unde stăteam
La coadă la sărit în apă.

Podeţ şi bărci, debarcader
Şi lacul mare plin cu peşti
Melancolie şi mister
Cu toate sunt, doar tu nu eşti.

Din amintiri azi îmi fac haine                      
Comode, moi şi călduroase
Şi care sunt atât de faine
Acum în vremuri cu angoase

Când trăirea e mai lentă,
Fără zbucium, fără şoapte,
Când inima nu mai cântă
Şi chiar parcu-i prea departe.

Costache Nastase 21.11.2015

duminică, 15 noiembrie 2015

Toamna de gutui de Boris Ioachim


Toamnă de gutui

Iubita mea, în toamna de gutui,
Îţi spun ce n-am spus, nicicând, nimănui:
Că, ba sălbatic, ba şoptind, alene –
Mă înfierbânţi şi-mi curgi, avid, prin vene.

Poate că-s obosit sau doar ciudat,
Dar dorul meu, prin ceţuri strecurat,
Trecând prin ape, hăuri şi poiene –
Sub chip de lacrimi ţi-l aşez pe gene.

Căci te iubesc c-o disperare mută,
În toamna mohorâtă dar avută –
Avută în miresme de gutui...
Aş vrea tristeţile să-mi pun în cui.

Să nu văd frunze speriate-n vânt –
Aş vrea spre tine, îndat’ , să-mi iau avânt,
Căci toamna începe, rece, să mă doară –
La tine-n suflet ştiu că-i primăvară.

Ascult cum vântu-mi bântuie la geamuri –
Ştii, stiihiile au scăpat din hamuri!
Iar pomii hohotesc, vărsând frunzare –
Mi –e dor de tine ca, în ierni, de soare!

...Iubita mea, în toamna de gutui,
Plină de arome şi de vânturi şui,
Când roua-mi cade, prea ades, pe gene –
Te simt cum îmi pulsezi, arzând, prin vene...

Boris  Ioachim


Daruri cu drag de Lili Sipoteanu

Daruri   cu drag  


Din toate visele pe care le-am avut 
Eu l-am ales numai pe cel cu tine,
Și pentru-acesta am plătit tribut

Cu clipe de ,,Mi-e dor să fii cu mine!”

Din mângâieri care ne-au alinat,
Timpul a zămislit în taină ploi,
Să cadă peste noi el le-a lăsat
Printre furtuni, prin arșiță, ninsori!

Din toate amintirile cu noi
Mi-am făcut o brațară și-o cunună,
Și-alături de-un trifoi cu patru foi
Le port cu drag, de-i soare și de-i lună.

Doar ele știu secretul ce ne leagă
Și unde-l ținem noi, la loc ferit,
Doar ele ne iubesc, și-n lumea-ntreagă
Știu cum e să iubești, să fii iubit!

Din toate clipele pe care mi le-ai dat,
N-am pierdut una, nici chiar din întâmplare!
Le-am pus pe toate într-un loc uscat,
Ferit de lacrima plină de sare!

Din toate câte-au fost ca să le-avem,
Noi am făcut o lume doar a noastră,
Când ne e greu, acolo ne-așteptăm
Și mână-n mână plecăm spre zare-albastră!

Pe veci, la câte soarte ne va da,
Le vom găsi un loc la fiecare,
În a ta inimă și într-a mea,
La tot ce-nseamnă-alint sau supărare!

Lili Șipoteanu

Dans de Nicolae Labis

Dans         

de  Nicolae Labis


Toamna îmi îneacă sufletul în fum... 
Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare. 
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, 
Tragică beţie, moale legănare...


Sîngeră vioara neagră-ntre oglinzi. 
Gîndurile-s moarte. Vrerile-s supuse. 
Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi 
Braţele de aer ale clipei duse.


Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Cită deznădejde paşii noştri mînă ! 
Ca un vînt ce smulge frunza din păduri, 
Ca un vînt ce-nvîrte uşa din ţîţînă...


Mîine dimineaţă o să fim străini, 
Vei privi tăcută mîine dimineaţă 
Cum prin descărnate tufe, în grădini, 
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...


Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Cînd mi-am plîns iubirea destrămată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vîntului mereu 
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.


Pe cînd eu voi trece sub castani roşcaţi, 
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare, 
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi 
în nisip, scrîşnită, laşă remuşcare...