Dor de copilărie
Mai vino zână bună din poveşti,
Copilărie cu flori şi cu nămeţi.
Te mai aştept, dar nu mai eşti,
Şi lacrima mă ninge-n dimineţi.
Veneai cu Făt Frumos şi Cosânzene,
Zăpada creştea cât casa şi ograda,
În iarnă înfloreau crinii în poiene
Şi noi eram una cu zăpada.
Mai vino, zână bună doar un ceas,
Să fim copii, zăpada ne îngroape.
Să alergăm desculţi în ora de pripas,
Şi tu la pieptul tău să ne ţii aproape.
Să ningă şi să fim din nou copii,
Să ne-mproşcăm cu bulgări de zăpadă.
Să revenim acasă veseli şi zglobii
Şi mama să ne aştepte cu dojana-n poartă.
Şi tata să ne ţină cu drag pe-a lui genunchi,
Şi să ne spună basme cu Împăratul Roşu,
Să adormim şi să visăm poveşti,
Să ne trezească-n zori cocoşu.
Mai vino zână din poveşti,
Măcar un ceas, o oră.
Să ne alungăm printre nămeţi,
Ca într-o albă şi eternă horă.
Tamara Gorincioi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu