Oriunde merg în vechiul parc
Pe orice bancă, orice trunchi,
Indiferent pe unde calc
Sunt amintiri pân-la genunchi.
Ba chiar ajung până la brâu
În locurile mai retrase
Unde către ceas târziu
Trăiam momente delicioase.
Văd pajiştea unde-aţipeam
Obosiţi de-atâta joacă,
Văd salcia unde stăteam
La coadă la sărit în apă.
Podeţ şi bărci, debarcader
Şi lacul mare plin cu peşti
Melancolie şi mister
Cu toate sunt, doar tu nu eşti.
Din amintiri azi îmi fac haine
Comode, moi şi călduroase
Şi care sunt atât de faine
Acum în vremuri cu angoaseCând trăirea e mai lentă,
Fără zbucium, fără şoapte,
Când inima nu mai cântă
Şi chiar parcu-i prea departe.
Costache Nastase 21.11.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu