ALBUL IERNII
Ninge frumos și mătăsos
Cu diamante-n strat pufos,
Mirobolant li-e dansul lenevos
Imortalizat în așternut geros.
Fulgi albi crengile zgribulesc
Înnobilându-le cu strai împărătesc
Al linelor plutiri din 'nalt ceresc
Ce-n liniști pure pământ proteguiesc.
Întreaga-ntindere imaculează
Din bolți căderile care migrează,
Văzduhu-n șoapta-le vibrează,
În basm mirific ne-ancorează.
Angelicele calme ningeri
Mângâie-n candidele plângeri
Durerilor uitare-n stingeri
Prin binecuvântări-n har de îngeri.
Zăpezi ne-mpăciuiesc al sufletului ogor.
Îndătinat popas - colindătorii-n pridvor
Întâmpinați cu drag dezmiardă-n dulce fior
Vise-ncununând sfânt strămoșescul dor.
Lăptoasa iarnă pictează-n a sa-ncremenire
Chipurilor noastre suavă zâmbire,
A ghețurilor argintată-mbătrânire
Topim în marea inimilor prin iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu