Criticați-mă, prieteni...
Criticați-mă, prieteni, laudele sunt prea multe
Și așa sunt mulți pe-afară care nu vor să v-asculte,
Îi aud când pe la colțuri mi se uită-n bătătură
Plini de vânătăi pe suflet și cu ochii plini de ură
Cum aruncă bumeranguri, să arunce dar cât vor,
Într-o zi se vor întoarce peste creștetele lor!
Despicați în șapte firul și cuvântul ce îl spun,
Criticați-mă, prieteni și voi fi cu mult mai bun!
Pentru câte sunt pe lume, pentru câte or să vină,
Criticați-mă, prieteni, el, poetul e de vină,
Criticați-mi, poezia, dar s-o faceți cu temei,
Niciodată-n viața voastră n-o jigniți în sinea ei...
Nicolae Nicoară-Horia
13 Decembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu