Cuvântul
Eu prin cuvânt totul am spus
şi-atunci când, nu aveam răspuns,
chiar şi când norii fără somn
îmi trimeteau lacrimi, molcom.
Eu prin cuvânt am meşterit
frumosul de-am descoperit,
secundele ce-mi ţeseau timpul,
misterului i-am schiţat chipul.
Eu prin cuvânt taine şi nopţi
am aninat de aştri copţi,
ş-am tors fuioare de-amintiri
din caierul sfintei iubiri.
Eu prin cuvânt cântat-am
şoapte,
ca un alint primit în noapte,
şi-am zămislit cu chip de înger,
un dor nespus, de care sânger.
Azi prin cuvânt mângâi
seninul,
să-mi pot afla din nou destinul,
e tainic ca o rugăciune,
în faţa lui fac...plecăciune.
Calinescu Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu