Marama de dor
Iti tes marame fine din fir aprins de dor nemarginit,
Din panze fine de paianjen zidesc poduri spre infinit,
Acolo undeva,departe,pluteste intre stele visul meu,
Iar tu plutesti ,icoana boreala pe cerul meu,mereu.
Din raze moi de licurici nascuti din stele picurate usor,
Fac tesatura gandului inalt spre ceruri albastre,ametitor,
Iar din cantari dulci,suave,de ingerii cu voci divine,aurii,
Sculptez tivul maramei,cantece mii de sirene,vii broderii.
Iar cand marama va fi gata cu sufletul daruit spre tine,
O sa o port pe respiratia mea curata cum o stii prea bine,
Sa nu o atinga nicio umbra de nor trist,hilar sau trecator,
Peste chipul tau se va asterne marama mea nascuta dor .
Volodea Gavril Ploiesti 31 01 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu