,,O,rămâi...'' de Vasile Neagu-Scânteianu

,,O,rămâi...''                                                                    

Te-ai rupt cu greu ţărânii în care te-ai născut,
Să fii acolo-n ceruri şi glasul ei şi scut,
Că i-ai purtat durerea şi chinul fără seamăn-
Să-ţi afli nemurirea şi moartea scrisă-n Geamăn!

Ai înfruntat oprelişti şi uri nemăsurate,
Cu zâmbetul pe buze,insulte şi păcate,
Şi-ai urmărit prin vise făptura ta cum trece-
Cu pas neşovăit,nemuritor şi rece!

Văzut-ai ce mizerii făcut-au mulţi în urmă,
Mânaţi de interese şi spiritul de turmă,
Ca să rămâi în umbră,un anonim bizar-
Ce-şi caută-mplinirea şi viaţa în zadar!?

Lovit,fără de cruţare,de şarlatani şi slugi,
Ce n-au văzut în tine decât doar ''plete lungi'',
Prin lume prigonit şi timp neâncetat-
Ţi-ai apărat moşia de-un uragan turbat!

Au fost,atât de multe,dureri şi nedreptăţi,
Ce le-ai purtat cu tine prin sate şi cetăţi:
La ce să mai vii ,oare,pe-acest pământ mizer-
Când poţi să stai acolo,nemuritor în cer!

S-avem ţi noi,prin tine,un glas la Dumnezeu,
Ce apără Poporul de crime şi de Reu:
Rămâi Poetul Ţării cu lacrima curată-
În care Veşnicia şi Viaţa sunt o roată!

Rămâi cel-care-eşti,nu te clona nicicum-
Pe-o umbră de păcat ...din margine de drum!

16-01-2016

Vasile Neagu-Scânteianu