Floarea de pe câmpuri, mamă
< În memoria măicuţei mele >
Floarea de pe câmpuri, mamă
Floarea cu miros de umbră
Cât sunt trist, ades mă poartă
Prin această lume sumbră
O visez mereu, sălbatec
Chiar adânc dacă adorm
Rătăcesc prin vis, molatec
Pe un braţ de fân, enorm
Şi visez maică, visez
Câmpul, gândul mi-l strecoară
Şi mă-ntind pe flori, în somn
Cum făceam odinioară
Mă-nvelesc cu flori albastre
Peste ochi, am albăstrele
Şi visez adânc la vremuri
Când îţi aduceam din ele
Mai ţi minte mamă, floarea
Ce ţi-o aduceam acasă ?
Floarea-aceea, ce adesea
O puneai plângând, pe masă ?
Şi acum iubesc fiorul
Ce ţi-l aduceam din câmpuri
Şi acum, măicuţă scumpă
Dar sunt trist, că-s alte timpuri
Acum singur, mamă, singur
Mă întorc la flori, cântând
Şi oftând, chemând trecutul
Sărut florile pe rând…
Sandu Cătinean din Bonţida
„Cel care vine din brazi”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu