Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream123.com sau direct in winap http://87.117.208.118:38654/

duminică, 25 septembrie 2016

Universul iubirii de Emilia Dabu


Universul iubirii

Nu te-am uitat vezi bine esti singura iubire
Te mai astept sfant rasarit de soare
In sudicul taram cu ierburi ancestrale
Spre sufletul ranit sa mai gasesti o cale
Iubirea mea credinta totul este
Si dorul fara margini un abis
Esti ultima si prima mea poveste
Esti primul meu si cel din urma vis
Nu te-am oprit din drum macar o amintire
M-am multumit sa stiu ca esti si-atata tot
Din universu-ntreg nascut dintr-o iubire
Astazi uimita doar un gand aleg
As vrea sa pot sa plec sa nu mai am cuvinte
In care asteptarea sa o tip
Caci dupa - atata dragoste traita in zadar
As mai putea sorbi amarul clipei iar ?
Din vol.''Lotus stelar''

EMILIA DABU


Rânduri printre anotimpuri de Lucica Forfota

Rânduri printre anotimpuri

Mă plimb prin anotimpuri cu pasul şovăit,
Prin ramuri suflă vântul, mai jalnic ca oricând,
I-atâta toamnă-n jurul meu şi pomii-ngenunchează
Strivesc o lacrimă cernită, ce-n ochi mi se aşează.
E vremea frunzelor ce cad, e vremea nostalgiei
Iar gândurile-mi scormonesc anii copilăriei,
A Someşului mic cătun, îl văd cu ochii minţii
În pragul casei cu cerdac, mă-ntâmpină părinţii.
Pe trupul firav de copil, i-atâta inocenţă
Atâta pace-i aşternută, simţind al lor prezenţă,
Chiar dacă ziua-i mohorâtă şi-afară-i frig şi ploaie
Mă simt în plină siguranţă cu ai mei în odaie.
Dar timpul zboară nu stă-n loc, e dusă primăvara
Adolescenţa şi-a urmat în paşii de dans vara,
Îndrăgostită de frumos şi nopţi cu lună nouă
Iubire şi dezamăgiri şi inimi frânte-n două.
Maturitatea m-a ajuns din urmă cu-al ei pas
Cu greutăţi, griji şi nevoi şi toate câte-am tras,
Astăzi mă plimb prin toamna vieţii privind cu nostalgie
La anii ce iute s-au scurs şi la copilărie.
E asfinsitul trist şi umed, cad frunze-n agonie
Iar ploaia cântă, cântă-n geam, aceiaşi melodie,
O ceaţă groasă, aburindă s-a aşezat pe creste
Din tot ce-a fost,cândva demult, rămas-a doar poveste.
versuri Lucica Forfota
Austria 25-09-2016


Am invatat .......


Am  invatat....


Am învăţat că sufletul se ţine în piept, 
ascuns în spatele coastelor,
lipit de şira spinării, să-l poţi duce de-i amărât.
Am învăţat să nu-ţi aşezi zâmbetul în palma nimănui,
s-ar putea să ţi-l strivească. 
Lacrimile să nu le arăţi lumii, 
ci să le prinzi cu vârful limbii şi le sorbi. 
Cuvintele să le ţii în cerul gurii până se înseninează, 
să nu aduci furtună în nici o casă.
Am învăţat să tac,
să trăiesc cu tăcerea mea, 
să mă bucur de poteca pe care mi-am croit-o de la uşă la fereastră.
S-o străbat încet, să nu-mi calc în picioare amintirile.
Am aflat că oamenii nu-s cei mai buni prieteni,
ci vântul şi ploaia, ninsoarea şi gerul, 
muntele şi râul, pădurile şi izvoarele.
Nici o pădure nu mi-a închis niciodată uşa în nas,
nici un izvor nu mi-a otrăvit cuvintele, vântul nu a şoptit tainele mele,
ploaia nu mi-a scrijelit pielea. 
Rănile mi le-au făcut oamenii.
Am învăţat că sufletul se ţine în piept, ca o comoară, 
singura, 
cea mai de preţ.
Hornoiu Coman



luni, 19 septembrie 2016

In fiecare zi de Romulus Vulpescu

In fiecare zi

In fiecare zi, ne batem joc 
De pasari, de iubire si de mare, 
Si nu bagam de seama ca, in loc, 
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis 
Pe care-l anulam cu-o sovaire; 
Ne reculegem intr-un cerc inchis 
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac, 
Insingurati in doi, din lasitate, 
Mintindu-ne cu guri care prefac 
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu, 
Pe-o nepermis de joasa treapta trista; 
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, 
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc 
De pasari, de iubire si de mare, 
Si nu bagam de seama ca, in loc, 
Ramane un desert de disperare.

ROMULUS VULPESCU

Ultima floare de Daniel Luca

Ultima floare


Aş mai vrea să fiu copil 
să alerg iar printre frunze, 
Să nu ştiu că viaţa-i grea, 
plină cu idei confuze.

Mi-aş dori ca în trecut, 
prin pădure să mă pierd, 
Ca să-mi văd copilăria 
şi cu drag să o dezmierd.

Să fug la capăt de sat, 
pe imaşuri înflorite, 
Să-nalţ zmeie de hârtie 
peste dealuri înverzite.

Aş vrea să o văd pe mama, 
pe potecă din grădină, 
S-aud cum scârţâie poarta 
şi mă ia uşor de mână.

Mi-aş dori să-mi găsesc fraţii 
lângă casa părintească 
Şi pe tatăl meu ca bradul 
care ştia să ne crească.

Astăzi am doar amintiri, 
toţi cei dragi, pe rând, s-au dus, 
Într-un cer cu îngeri buni
sau în Raiul cel de sus.

Lasă-mă, Doamne, o clipă 
să-i văd numai dacă-s bine 
Şi dă-mi floarea nemuririi 
să-nflorească-n piept la mine!

Dar eu ştiu că nu se poate,
omul e un tren prin gară, 
E un trandafir ce-aşteaptă 
să mai vină-o primăvară.

Daniel Luca 18 09 2016


duminică, 18 septembrie 2016

Anotimpurile vietii de Vasile Neagu-Scânteianu

Anotimpurile vieţii


Ne plânge peste umeri Primăvara,
Cu stropii grei şi-nmiresmaţi de tei,
Cu trubaduri ce-şi zornăie chitara-
În ritm turbat de sar din corzi scântei!

În cavalcada clipelor şi Vara
S-a strecurat furişă pe alei,
Cu armonii a răsunat chitara-
În ritmuri vaporoase de idei!

Ajunsu-ne-a din urmă, azi, şi Toamna,
Cu frunza înroşită în castani,
De undeva amurgu-l sună goarna-
Cu ritmul lent ca mersul de plăvani!

La orizont se-ntind poteci spre Iarnă,
Cu-alunecuş şi geruri sidefii,
Iar norii plumburii vor da să cearnă-
Zăpezi de amintiri prin poezii!

Ce-o fi să fie, mai departe, nu ştiu...
Un curcubeu s-o-ntinde poate-n zare,
Sorbindu-ne în el într-un târziu-
Ca într-un cânt duios de alinare!

Vasile Neagu-Scânteianu 16-09-2016


In odaia mea cea goala de Anna Nora Rotaru


ÎN ODAIA MEA CEA GOALĂ...


Coboară înserarea, în odaia mea cea goală...
Umbrele-alungite, iar se târâie pe perete...
Întunericul, încet se lasă, ca o smoală,
Se prelinge printre jalnice de ani, portrete...
Pe masă, mai plânge-o crizantemă ofilită,
Veştedă în vază, agoniind încet să moară...
În colţ, pe canapea, e o păpuşă prăfuită...
Sunt eu... aşa cum m-au lăsat ultima oară...
Am ochi verzui, pierduţi parcă-n gândire,
Cu faţa palidă, de porţelan, zâmbind absurd,
La un gând fugar, păstrat, poate o amintire
Sau la ecoul unui lied, din pianul mut şi surd...
Ce tristă-i inserarea în odaia mea cea goală...
Vesel răsunau odată, voci, râsete năvalnice...
Şi eu eram a cuiva, ce mă ţinea în poală,
Dar azi, a nimănui, cu-atâtea alte jalnice
Jucării uitate, din alte vremuri, astăzi mute,
Pe piatra timpului, rămânând sculptate,
Atâtea clipe fericite, ce-acuma par pierdute,
Ascunse-n minţi senile şi înspăimântate...
Aştept... cu speranţă un semn, o mâna dulce,
În odaia goală, să-i mai strig '' în braţe ia-mă''....
Pe gingaşul piept, cu drag, din nou mă culce,
Să-mi întoarcă iarăşi cheia, să pot zice... MAMA...

autor Anna-Nora Rotaru​ 17/ 9/ 2016

Infern de toamna de Liliana Trif & Ioan Grigoraș


Infern de toamna

- Suntem fluizi ca lacrimile ploii
Curgând pe chipul geamului opac,
Tomnatic vântu-nlănțuie strigoii
De ramurile bietului copac

Ce până ieri îşi contura splendoarea
Deasupra noastră şi credeam că-ncet
O să plecăm odată cu-nserarea
Spre alte vieţi, dar n-am niciun regret,

Când mă preling pe pieptul tău fierbinte,
E vara mai reală decât crezi,
Ah, buzele dac-ar găsi cuvinte
Ţi-ar spune ce cărare să urmezi.

- O lacrimă din curcubeul sorții
Pe-obrazul toamnei picură încet,
Cocorii albi stau triști în fața porții
Și vor să treacă granița-n duet.

Canicula își spală fața-n ploaie,
Copacii dau pământului tribut,
O frunză care ieri dansa vioaie
Dă vântului tomnatic un sărut.

Eu mă gândesc la vara care pleacă
Spre continente sudice, ’napoi,
Te rog, opreşte-o tu, iubito,-n joacă,
S-o împărţim, o vreme, amândoi.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș



Cuvinte nerostite de Volodea Gavril

Cuvinte nerostite

În vorbe nerostite stau stinghere gânduri,
Se mai aud tăcute printre nescrise rânduri,
Timide stau pe buze fără aripi,mute,dalbe,
Deși în râuri ar vrea să curgă,vii cascade.

Lanțuri negre grele,reci,amarnic ferecate,
Le pun zăbală,trăiesc în beznă de lăcate,
Adesea plâng,prea văduvite de lumină,
Și caută îndoielnica,presupusa lor vină.

Stol de cocori închiși așteaptă tainic zborul,
Să vină cineva,ceva,să taie greu zăvorul,
Și atunci eliberate,se vor roti spre soare,
Iar fără vie,puternică chemare,se vor topi
aiuritor în zare.

Volodea Gavril Ploiești

Decor de toamna de Camelia Cristea

Decor de Toamnă

Frunzele vorbesc în șoaptă că podgoria e coaptă
S-au umplut paharele, via-și strânge straiele
Sus pe deal doarme și fânul trece vântul ca nebunul,
Crengile își pleacă fruntea ca să vadă ușor puntea.

Mere, pere, nuci și prune spun că vremurile-s bune,
Toamna-i darnică și lasă mult bleșug la noi în casă.
Lămpile sunt pregătite pentru zilele cernite,
La fereastră o gutuie lumineaz-o cărăruie.

Crizantemele înroșite în grădină stau pitite
Și privesc sfioase-n zare, până soarele răsare!
Un bostan își drege glasul în orchestră el e basul,
La ținută e atent că-i făcută cu patent.

Pe un deal mioarele își zoresc piciorele
Să ajungă-n strunga lor de care le-a fost și dor.
Un cioban din fluier cântă Vara ce-a rămas pe luncă
E în amintirea lui când umbla pe câmp haihui...

Stelele se plimbă-n car pe a cerului hotar,
Luna galbenă și rece pași-n vis pare că-i trece
Peste-un ceas... trăsura pleacă că e vremea măsurată,
Toamna-și flutură batista, în decor este artista!

Camelia Cristea



De sine de Elena Buldum


De Sine...



Bucăți de lumină desprinse din mine
Se revarsă în mare cu lacrimi albastre,
Și ceru-i turcoaz se rupe din tine...
Căzute din cer sufocate din astre.


Eu cresc tu descrești în aripi de timp
Prin iubire ridic vindecări de cuvinte,
Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp
În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte.


E trupul o formă lipită de vânt,
Îl unge tămâia cu sete de gând;
Mirosul de sânge se strânge la gât-
De sete-i setat de smirnă și -atât.


Tăcerea plesnește divinul din noi
Durerea-l cuprinde născută-n nevoi,
Ce face lumina în trup cu fior?
Alină ființa de Sine cu dor.


Elena Buldum
din vol, Pasii sufletului meu, Editura Dandes Press, 2014