marți, 11 octombrie 2016

Draga viata de Cornelia Mazilu

DRAGĂ VIAȚĂ
Dragă viață, ți-aș scrie astăzi o scrisoare,
Să-ți mulțumesc că m-ai adus sub soare.
Dar nu știu cum să-ncep să-ți spun,
Cum l-am privit din strâmtul meu cătun.
Zâmbind, m-ai scăpat din brațe într-o dimineață
În poalele cireșilor, mustind de dulceață,
Când firul ierbii scâncea a crud și moale,
Mângâindu-mi duios piciorușele goale.
Tu, viață, cu de-ale vieții ai fost ocupată
Lăsându-mă pe cont propriu, și, deodată,
Simt freamăt de gânduri la clinchetul gri
De sub clopotul de sticlă coborând din Tării.
Sună grăbit și mă scutură în toamnă un fior
Că sticla se sparge curând și mi se face dor
De primăvară, și mă trezesc pe câmpul înverzit
Scăldată în lumina ce m-a înflorit.
O, viață, îmi simt picioarele cum se afundă
Până la glezne în iarba moale și crudă
Și mă inundă soarele, mă scaldă în raze,
Așa cum scaldă petalele trandafiriilor roze!
Se simte zarvă mare peste tot, și mă privești,
Știind cât te-am iubit, și ai să mă cosești,
Așa cum faci cu fiecare fir în parte,
Dar lasă-mă să mi te cânt în șoapte mai departe.
Mi-ești dragă, viață, și mi te închid în mine,
Și te iubesc cum se cuvine, așa printre suspine.
Îți scriu din depărtare, cât mă doare zborul fluturilor
Ce ard în clipă, fără să simtă dulceața săruturilor.
Mă doare galbena gutuie grăbită să troneze-n geam,
Mă doare tot ce cade ruginit, și plânsul surd din ram;
Și ceara ce-a îngălbenit în așteptare, doare,
Știind cât te-am iubit, dar vine-o zi când totul moare.
, Vol.: MUGURI DE GÂND ÎN LUMINĂ...Cornelia Mazilu

Toamna dorurilor mele de Cornelia Neaga

Toamna dorurilor mele

Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Și-a zvonit că mă așteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduși și cu alune
Văpăi roșii în amurg,
Buțile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos țoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze știri
Și coșarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.

Ileana Cornelia Neaga

Lacrima imi e nectarul de Maria Calinescu

Lacrima îmi e nectarul

Văd a nopții trist festinul
Arde-n doruri ne’ntrerupt,
Iar în suflet simt preaplinul,
Cu pelin și azi mă-nfrupt.
Rai de îngeri pentru tine
Îți slujesc în jurul tău,
Te-au îndepărtat de mine,
Pustiind, azi drumu-i rău.
Mii de aștri te-nconjoară,
Stropi de mir, ei, îți urzesc,
Ți-au zidit și-o chilioară,
Cu lumini te-ademenesc.
Mie-mi dau pâine amară,
Roze albastre-n paradis,
Sânge negru-n călimară
Să tot scriu, ce am de scris.
Lacrima îmi e nectarul
Anilor, ce greu s-au scurs,
Ce-au umplut deja pocalul,
Nu-mi răspund, de, cer recurs.
Știu, ea, crucea nu mă iartă,
Pribegind, eu am rămas,
Nu-mi trimite nici o hartă,
Nici lumini, să fac popas.
Taina cerului îmi spune:
-Pragul sorții e rupt în două,
Tu-mi rămâi o stea anume,
Și, de lăcrimezi, știu, plouă.
Calinescu  Maria  


Oriunde in lume de Elena Caruntu

~~ORIUNDE ÎN LUME!


În străini și-acasă, sunt același om!
Nu haina te face, mai bogat, mai domn
Omenia crește în suflet retrasă
Niciodată goală, pe stradă nu iasă!


Unde mă duc pașii, nu uit cine mi-s!
Banul nu mă schimbă! Sufletu-i deschis!
Cine-mi bate-n poartă, e bine primit 
Cu ce am mai bun va fii omenit.


Oriunde prin lume, cine ești arată!
Vorba ta să-ți fie cea adevărată,
Nu te urci la cer, nu ești împărat
Dacă vrei să pari, mai emancipat.


Prin străini și-acasă, să rămâi cinstit!
Doar așa în viață poți fii fericit
Măștile se rup și-ți rămâne-obrazul,
Ce se ofilește, singur cu necazul.


Omenia-i perlă, omenia înseamnă:
Să mergi surâzând! Fără nicio teamă
De ești prin străini sau la tine-n vatră,
Fii același om! Viața nu te iartă!


Versuri Elena Căruntu 


duminică, 2 octombrie 2016

Batranete de Dorin Dumitriu


Batranete


 Aș vrea ca să mă ierți copile
 Că n-am să-ți las în urma mea palate,
 Am fost sarac dar te-am crescut pe tine,
 Nu am știut că într-o zi vei fii departe.
 Nu dragul meu copil, eu n-am furat
Și n-am averi să-ți las ca moștenire,
 N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat,
 Și cât mi-aș fi dorit ca să rămâi cu mine.
 Dar ai crescut copile și-ai plecat,
Și tu și sora ta v-ați dus mânați de soartă,
 Eu am rămas cu sufletu-ntristat
 Și încă va aștept plângând singur la poartă
. Și știu că uneori va mai gândiți la mine
 Dar viața voastră nu-i ușoară,
Acum când zilele-mi sunt mai puține
 Aș vrea ca depărtarea asta să nu doară.
 Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrânețea,
Dar nu mă plâng și nu va chem,
Și dacă Domnul mi-ar întoarce tinerețea.
 Fără regrete și-ndoiala eu mi-aș dori ca să trăiesc la fel.
 Și dacă nu puteți veni , o să vin eu
Să va aduc câte ceva ca să puneți pe masă,
 N-am să va spun cât mi-e de greu,
Când voi veniți atât rar și ați uitat cum e acasă
. Aș vrea ca să mă ierți copile
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
 Și dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine
 Să nu lăsați zambilele să moară neudate…..

 AUTOR: DORIN DUMITRIU




Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : Radio Station Links: 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream