Draga viata de Cornelia Mazilu

DRAGĂ VIAȚĂ

Dragă viață, ți-aș scrie astăzi o scrisoare,

Să-ți mulțumesc că m-ai adus sub soare.

Dar nu știu cum să-ncep să-ți spun,

Cum l-am privit din strâmtul meu cătun.

Zâmbind, m-ai scăpat din brațe într-o dimineață

În poalele cireșilor, mustind de dulceață,

Când firul ierbii scâncea a crud și moale,

Mângâindu-mi duios piciorușele goale.

Tu, viață, cu de-ale vieții ai fost ocupată

Lăsându-mă pe cont propriu, și, deodată,

Simt freamăt de gânduri la clinchetul gri

De sub clopotul de sticlă coborând din Tării.

Sună grăbit și mă scutură în toamnă un fior

Că sticla se sparge curând și mi se face dor

De primăvară, și mă trezesc pe câmpul înverzit

Scăldată în lumina ce m-a înflorit.

O, viață, îmi simt picioarele cum se afundă

Până la glezne în iarba moale și crudă

Și mă inundă soarele, mă scaldă în raze,

Așa cum scaldă petalele trandafiriilor roze!

Se simte zarvă mare peste tot, și mă privești,

Știind cât te-am iubit, și ai să mă cosești,

Așa cum faci cu fiecare fir în parte,

Dar lasă-mă să mi te cânt în șoapte mai departe.

Mi-ești dragă, viață, și mi te închid în mine,

Și te iubesc cum se cuvine, așa printre suspine.

Îți scriu din depărtare, cât mă doare zborul fluturilor

Ce ard în clipă, fără să simtă dulceața săruturilor.

Mă doare galbena gutuie grăbită să troneze-n geam,

Mă doare tot ce cade ruginit, și plânsul surd din ram;

Și ceara ce-a îngălbenit în așteptare, doare,

Știind cât te-am iubit, dar vine-o zi când totul moare.

, Vol.: MUGURI DE GÂND ÎN LUMINĂ...Cornelia Mazilu