Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream123.com sau direct in winap http://87.117.208.118:38654/

joi, 28 decembrie 2017

La Putna de Tamara Gorincioi

La Putna 

La Putna lui Ştefan vin colindători,
Cu leruri de brad şi cu dalbe flori.
Coboară din ceruri tu sfânt Domnitor
Să-ţi vezi ţara ciuntită şi umilul popor.


La mulţi ani, stăpâne, ales voievod,
Ce trist ti-e chipul în sfântul izvod. 
La Putna lui Ştefan reînvie iar oştire,
Ca o colindă ce ninge în psaltire.


La Putna lui Ştefan e ler viscolit,
Din cerurul uitării el domnu-a venit. 
Ce albă-i cetatea în dalbele flori,
Cu sfinţi voievozi şi blânzi domnitori.


Revino, Ştefane, tu Domn al Moldovei
Şi pune iar ţara în legile drepte ale slovei.


Tamara Gorincioi


Ziua de azi de Viorel Birtu Piraianu











Ziua de azi

încet m-am trezit la viață
în suflet o rană
mi-e teamă de vânt și de ceață
offf,ce viață...
mi's gândurile despuiate
tresare un suflet
un vis abia început
sunt flori uscate pe prispă
și gânduri aleargă desculțe prin parc
pășesc tot pe loc
fără zor, fără loc, fără noroc
am obosit de mers, de stat
să fi plecat de aici
de ce n-am ascultat
azi e târziu și e păcat
lumina plânge iarăși și iară
curg fulgi de gânduri afară
e iarnă, oare
ce tristă și retorică întrebare
se cern amintiri
de azi, de nicăieri
tu speri la ziua de ieri
uitând ziua de azi
e doar a ta
privesc pe geam, azi înghețat
un vânt mai bate, neîncetat
troznesc anotimpuri în răstimpuri
eu plec către cer să mă schimb
de aripi, de gânduri, de toate


Fara podoabe de Lavinia Bud

Fara  podoabe


Așa m-ai cunoscut,
fără podoabe,
păream săracă în haina de vise
ce învelea clopotul inimii
din ceasul acela crud…
Primeam cu brațele deschise
Lumina care zburda
și striga lumii
cât ești de frumoasă,
Iubire!…
N-ai încăput în mine
și te-ai revărsat
peste pământ și ape,
peste oameni treziți in dimineți
nestatornici, uneori.
Așa m-ai cunoscut,
fără podoabe,
doar cu tine in suflet,
Iubire!…
Sunt mai aproape de tine
cu o lacrimă…

Lavinia  Bud



Suflete ingemanate de Mariana Petrache

SUFLETE ÎNGEMĂNATE
 

M-ai chemat în crucea nopții și am venit să-ți fiu cărare,
Rătăceai pe ea desculț, pe nisipuri mișcătoare.
Aprindeam globuri de miere îndulcindu-ne cu vise,
Din Nimic clădeam himere, pe sub pleoapele închise.


Mă țineai de mână strâns și am crezut că-ți sunt aleasă,
Însăși iarna ți-a trimis, pe frumoasa păcătoasă.
Aruncai săgeți de foc biciuindu-mă cu vorbe,
Sufletu-ți era hoinar și cuprins de patimi oarbe.


Printre lacrimi înghețate, decupam din cer fereastră,
Visele-mi erau udate, ningea-n catedrala noastră,
Pe pereții scorojiți plângeau chipuri împietrite
Dezertoare din Eden și din lume izgonite.


Într-un ceas neașteptat urcam trepte șubrezite
Căutându-te prin vise și pe alei înzăpezite,
Tălpile-mi ardeau pășind vinovată peste jar încins
Macii înfloreau de sub zăpadă, când Nimicul m-a învins.


Sub pleiada fulgilor împărțeam în doi suspine,
Te-ai întors plin de dorințe, tăinuind greșeli în tine
Înșirai povești nescrise, despre oameni de zăpadă
Când în focul pasiunii mi-am lăsat trupul să ardă.


Sângeră sub noi ninsoarea și rup vraja de blestem,
Printre îmbrățișări avide, reînnodam firul din ghem.
Vreau din magice culori să reclădim al nostru Rai
Uitând lacrima durerii să dăm primăverii grai...




Când pleacă Crăciunul deLacramioara Vasuian Apostu


Când pleacă Crăciunul 

Mă doare-n tăcere, lumina din sfere,
Crăciunul se duce mânat de An nou,
Mai e bucurie, dar simt şi-o durere,
De ultim colind într-un magic ecou.


Se rupe-o bucată de inimă-n două,
Fărâme rămân, într-un an efemer,
Iar stropi dintr-o altă trăire mai nouă,
Îşi picură clipa pe decorul stingher.


Curând anii vin la-ntâlnirea supremă,
Preiau amintiri din clipe celeste,
Îşi schimbă alura îşi pun altă stemă...
În anul ce vine, cel vechi, e-o poveste.


Mă doare schimbarea şi cerul e tainic,
Se ascunde colindul prin inimi curate,
Împrăştie-n noapte ecou-i balsamic...
Sau pleacă-n alt timp, să renască din şoapte.




E iarnă aici ?! de Maricica Cirnu Capan

E iarnă aici ?!                                                            



Fulgi și fulgere
stau in Cer,
ca la paradă,
așteptând ordin divin,
pe Pamânt să cadă...
Un fulg grăbit,
secanta gândurilor mele,
m-ar fulgera
într-un sărut,
ca-n toate iernile rebele...
Dar nu e timp,
în anotimp !
Ninge cu gânduri mari
si mirări mici,
înnodate în îmbrațișări,
printre fulgi divini...
E iarnă aici?!

Maricica Cirnu Capan



Bucuriile iernii de Vasilica Grigoras

Bucuriile  iernii

După toamna plumburie
Vine iarna argintie,
Care intră triumfală,
În caleaşca ei regală.
Falnică şi luminoasă,
Scutură neaua pufoasă,
De pe albul ei cojoc
Şi-o face covor de joc.
-Dragi fetiţe şi băieţi
Zarea-i plină de nămeţi,
Ce v-aşteaptă să veniţi
Zarva iernii s-o porniţi.
Sus, pe deal e-un derdeluş
Numai bun de săniuş.
Ori pe schiuri să zburaţi
Precum zmeii-naripaţi.
Sau veniţi lângă arcadă
Să vă bateţi cu zăpadă.
Şi apoi când obosiţi,
Om de nea să construiţi.
Ori pe-oglinda lacului
Să daţi viaţă dansului.

 Vasilica  Grigoras 


Visul sărbătorii de Constanta Popescu

Visul   sarbatorii

Cândva voi visa uși albe deschise
și voi, trece-veți pe partea celaltă, 
crezînd că am plecat...
Ce grea povară drumul cu aripile
înmugurite, legate cu o perdea de vise,
știind că nu mai am culoar permis
și zborul anulat!
Aș fi putut fi tăcerea acceptătoare
și pasul sprijinit de brațu-ți protector...
nciodată nu sunt destule drumuri, 
de vreme ce nu obosim
să le asfaltăm cu diminețile veselei copilări.
Bucurii mici printre pași,
ca roua pe firele de iarbă,
îmi hrănesc anotimpurile,
iar zâmbetul il întind ca pe o mască,
să-mi fie carnavalul orbitor...
și cine știe, mâine mă voi trezi cu ușile închise
și voi depăna amintirii 
despre vremea când era obligatoriu să iubești...
și atît de frumos să zbori!

Autor  Constanta  Popescu 





duminică, 17 septembrie 2017

Cum ne priveau nostalgicii de Ion Apostu

Cum ne priveau nostalgicii


Privesc, nostalgic, stând pe-o bancă, privesc la tinerii frumoşi,
Cum trec senini, nepăsători... noi, pentru ei, nu existăm.
Cum trec, agale, fără grabă... şi sunt, în toate... grațioşi,
Şi văd atâta viață-n ei... doar noi... n-avem ce s-arătăm.
Cum trec perechi de-ndrăgostiți, perechi ținându-se de mână,
Se mai opresc, din când în când, şi îşi mai dau câte-un sărut.
Îmi amintesc prima binețe, la care ai răspuns cu ,,Bună!'',
Parcă te văd, cu ochii minții, îmi amintesc... de început.
Erai subțire, ca nuiaua, de-o frumusețe făr' de seamăn,
Treceai înmiresmând aleea, în urma ta... odor de flori.
Te aşteptam, vrăjit de tine, te aşteptam sub un mesteacăn,
Of, Doamne, parcă ieri a fost... mai simt ş-acum acei fiori!
Te-am îndrăgit ca un nebun, m-ai îndrăgit ca o nebună,
Am fost sublimi... la timpul nostru, cândva am fost, şi noi, frumoşi.
Cum ne priveau nostalgicii... când ne țineam, senini, de mână, 
Treceam, agale, fără grabă, eram... în toate, grațioşi.


Ion Apostu


Cumpar de Mariana Adascalitei

CUMPAR...

Cumpăr… Cine-mi vinde , zarzăr înflorit,
Cer senin cu stele, soare răsărit…
Câmp cu turme albe… şi cu mieluşei
Şi din toata viaţa, primii ani ai mei?
Cumpăr. -Cine-mi vinde, cer de-azur şi lună,
Cântec de vioară… şi-o lume mai bună,
Iarbă-nmugurită şi livezi în floare…
Şi dintr-o iubire… prima sărutare?
Cumpăr. -Cine-mi vinde, răsărit de soare,
Ploi de stele noaptea, munţi bătrâni… şi-o mare!
Un luceafăr tânăr, să lucească viu
Şi copil la mama… iarăşi să mai fiu?
Cumpăr. - Cine-mi vinde, taina fericirii,
Trandafiri cu rouă, dulceaţa iubirii,
Stelele pe bolta nopţilor de-april…
Şi pământu-acesta, în zâmbet de copil?
Cumpăr. -Cine-mi vinde… zvâcnet de aripă,
Să ţin lume-n palmă, doar pentru o clipă,
Să aleg din toate… Rai pentru pământ,
Cumpăr.- Cine-mi vinde…cumpăr, pe cuvânt!

 Mariana Adascalitei



Au trecut anii de Cristea Laura

Au trecut anii....

Plouă ,plouă cu vise slobode care-mi curg prin vene cu speranţe deşirate 
Gândurile -mi zboară spre o lume mai bună ,în orizonturi arzânde 
Ca un curcubeu de dorinţe ,zbor prin flori de câmp şi maci 
Cunună să-mi fac din florile iubirii
În cufărul ros de vremi ...găsesc amintiri 
Ţipă încet visurile neîmplinite ...tac 
Între două dureri trist cântă un pui de cuc 
Sau simfonia verii în nopțile pustii
Au trecut anii tăvălug ...în viaţă 
Si greu mă apasă ...sufletul meu se strecoară 
În lumea mare ....dincolo de aparenţe 
Sărut florile speranţei să crească tot ce am adunat în mine 
Îmi vreau anii înapoi cât soarele pe cer mai străluceşte 
Mă rog Doamne la tine în ruginite gânduri 
Iartă-mi gândul călător în nopţile pustii 
Când paşii se îndreaptă spre tine ,vreau să zbor în înalturi 
Plutind pe aripi de vânt să o iau de la început 
Gândul meu să fie curat ca macii în apusuri 
Cât inima-mi mai vibrează însetată, căutând anii pierduţi într-un infinit 
Mai rămâne doar credinţa ,iubirea ,prietenia ,cerul şi pământul 
Din tot cea fost s-a prefăcut în ...scrum 
O să renasc ca pasarea Pheonix şi o să zbor în gândul meu ...acum 
Prin clepsidra timpului în aşteptare ....absorbind plânsul ....redând zâmbetul şi tinereţea care s-a tot ...dus

Cristea Laura


Iertaţi-mă, nu aţi văzut o vară? de Angelina Nădejde

Iertaţi-mă, nu aţi văzut o vară?


Iertaţi-mă, dar, n-aţi văzut o vară?
Era pe-aici... desculţă, doar cu ie!
Am fost plecat, se cam răcise-afară,
Când m-am întors, nici urme pe câmpie.
Purta pe umeri soarele în plete,
Aprinsă ca o torţă ardea toată,
Făcea prin iarbă deasă piruete
Şi-n valsul ei, de lună... alintată.
Pe cap avea cununi de sânzâiene,
Iar părul împletit în spic de grâu,
Mă ţintuiau privirile-i viclene
De nu puteam să ţin iubirea-n frâu.
Aş fi iubit-o... zău, până la moarte,
Dar a fugit şi m-a lăsat c-o toamnă,
Nu spun că n-o iubesc, dar spune, frate,
Cum să dai o fecioară, pe o doamnă?
Mi-e dragă uneori, dar nu ca vara
Ce-n flori îmi scaldă faţa şi în soare,
Dar pleacă pe furiş... c-o sărutare-amară,
Mă lasă doamnei reci, istovitoare.

Angelina Nădejde 


Ma las de Popa Uku Nicolae


Ma las

....purtat de un gand, o picatura de apa
singur ramas si marea e seaca
un gram de pamant , pamantul e sfant
este gol, linistit si poate grabit,garbovit...
Ma las pe o frunza purtata de vant,
la deal sau la vale , ce inportanta mai are
visul ucis ma mai atrage in el ,mare miste cui sa-l ofer.
ma simnt iar stingher,
In ochii inchisi lumina ma doare si durerea nu doare
este mai multa ninsoare, sau poate inchisoare
....sau doar mi se pare este lumina, sau soare ....
purtat fara voie de ganduri ascunse de vise razlete
de si faptele ascunse si tot nepatrunse ....
cimitir de vise , al vorbelor nespu-se ....
Ma las ...si ascult in tacere cuvantul ce plange
si lacrima care neplasa si ea se vrea la vedere,
dar cine o cere....ce nevoie-i de ea ,poate doar o stea sa plnga cu ea.....
Ma las ....nici nu stiu daca este pustiu ,sau poate tarziu
inainte, inapoi ce sa pot sa mai fiu ,incet ma aplec sau din nou ma ridic
, nu ma mai cred nu mai cred ,nimic ; nimic- este drept
sau este mai stranb ca un alt inceput,
in nimic sau in toate nici eu nu mai sper
acum cat mai sunt tot inca pe drum si drumul este mort
sa gasesc ce nu caut sa gasesc ce nu pot ....mai fac doar un pas
.....ma las ..

Popa Uku Nicolae




Disciplinat de Costache Năstase

Disciplinat


Urmând în viaţă drumul drept
Am învăţat, am consumat şi am rodit
Dar nu mă bat cu cărămida-n piept
C-aş fi făcut ceva deosebit.

Mergând doar pe cărari bătute
Sau stabilite de destin,
Am evitat capcane neştiute,
De ce-am găsit, am profitat din plin.

Vrăjit de măreţia lumii
N-am încercat nimic să schimb
Înţelegând că-s rodul humei
Am vrut doar să pricep şi să mă plimb.

Şi conştient că-i loc destul,
În reguli eu m-am încadrat,
Mi-am înţeles locul şi rolul
Ca un soldat disciplinat.

Mi-au zis erou, mi-au zis mişel
M-au lăudat, m-au înjurat destui
Am făcut fapte fel de fel
Da nu în contra vântului.

Costache Năstase



In noapte de Viorel Birtu Piraianu

ÎN NOAPTE

felinare oarbe pe alei
o stradă în beznă
miezul nopții trece
în palida lumină
o femeie așteaptă
ruptă dintr-un gând
o creangă atărnă
pe stradă ochii plâng
luna coboară alene
pe umeri dezgoliți
arome suave 
pe plete rebele
ora curge, ora trece
printre cuvinte
femeia pășește spre mine
a chemare, a întrebare...

Viorel Birtu Piraianu


Alta sansa de Maria-Ileana Tănase

ALTĂ ŞANSĂ

Soarele-i deja, făr' de vlagă,
se simt aromele de toamnă,
vremea s-a răcit, nu-i sagă,
iar tu îmbătrâneşti, doamnă.
Copiii s-au întors la şcoală,
căci timpul nu stă la taclale,
culege anotimpurile-n poală
şi scutură anii precum petale.
Străbat labirintul unui gând,
iarăşi o zi tristă de toamnă,
soarele-i-ncruntat, plăpând,
dar speranţa mă-ndeamnă.
Urc optimistă pe scara vieţii,
totdeauna, există altă şansă,
s-au dus demult, anii tinereţii,
doar visele-mi sunt avalanşă.

  Maria-Ileana Tănase


joi, 17 august 2017

Zbor de ‎Viorel Birtu Piraianu‎

ZBOR

sunt pasăre în zbor
cocor
pe cerul fără margini precise
sunt șoim 
cu ochii aprigi în noapte
și gheare de fier
curge amurgul
pe piscuri tăcute de munte
sunt vultur
pe norii pleșuvi
lin plutesc peste ape
legasem soarele într-o noapte
să nu fugă
doar razele cădeau agnic pe pământ
zbor, zbor mai departe în noapte

‎Viorel Birtu Piraianu‎

 

duminică, 7 mai 2017

Am trecut .... Maricica Cirnu Capan


Am trecut pe unde erai
și e rai pe unde-am trecut,
toate florile noastre albastre
înflorit-au,precum ai vrut...


Ai trecut pe unde eram
și e ram pe unde-ai trecut,
multe flori de cireașă amară
înflorit-au,precum am vrut...


Și trecut-am pe unde erai,
si e rai pe unde-am trecut...
Și trecut-ai pe unde eram
și e ram pe unde-ai trecut...




M-ai uitat de Alexandru Gavrilescu


M-ai uitat

M-ai uitat pe un raft, ca pe-o carte citită,
Ca pe un măr muşcat și pe masă lăsat 
Peste noapte am ajuns un pantof demodat,
Și-ai plecat fără veste spre o altă ispită.


M-ai lăsat amanet uitării rapace,
Pe un preț necinstit- negoț de bazar,
Să răscumperi ușor,convenabil măcar,
De vei fi nevoită a te întoarce.


Din atâtea minuni cu numele tău,
Ce-aş fi vrut să descopăr în fiece zi,
N-ai păstrat nici dorința de-a mă privi,
În ochi la plecare,să-nțeleg că ți-e greu.


M-ai uitat ca pe-o pânză albă la soare,
Pe o sârmă ce leagă două ramuri de tei,
Și-am să-ți flutur aici iubirea de vrei,
Pân' la marele-ngheț și marea ninsoare...



Alexandru Gavrilescu 

Liniste de Simona Barbu

E liniste afara si tacut,
Si eu astept sa treaca parca,
Sunt intr-o lume fara de-nceput,
Si -ntro viata cusurgie toata.
.
E liniste afar si soarele o spune ,
E liniste tacuta ,pentru ceva anume ,
Ma cheama parca si linistea-mi spune ,
Iubeste-ti viata si dai un semn anume .
.
E liniste deplina si parca spune frica
E liniste doar ,nu-ti fie teama
Ca-ci nu se va -ntampla nimica ,
E liniste deplina ,si liniste-i o doamna ....
.........Simona  Barbu

Piatra de Mioara Băluţă


Piatra

Nu muntele mă sperie, ci piatra,
Indiferent de urc sau de cobor,
Dacă dispare una vine alta
Mereu să mi se lege de picior.


De-afară par o mare de tăcere
Cu valuri răscolindu-mă adânc;
Și ziua-mi este veșnică-nviere,
Și piatra cruce (nu știu s-o arunc)


Cu ea vorbesc, ea mă așteapt-acasă
De ea mă sprijin chiar și-atunci când scriu
Și, încrezută, mă gândesc că-i pasă
De tot ce simte sufletul meu viu


Putere-mi dă, că doar atâta poate,
Prin cer cu lira să hălăduiesc...
O, piatra mea - sfântă singurătate -
Cum oare m-ai făcut să te iubesc?



versuri Mioara Băluţă

vineri, 31 martie 2017

Mi-e ostenita umbra de Ion Apostu

Mi-e ostenită umbra

Mi-a reproşat... că-i tare obosită, umbra,
C-a obosit, trudind, să-mi fie-aproape.
Că, uneori, greşesc sfidând penumbra,
Că-i vine greu, de nu-i lumină, să mă scape.
M-a dojenit... că nu-s prea copt la minte,
Că-i greu să-mi contureze trupul, e un chin!
C-ar trebui, mai des, să iau... aminte,
Că viața nu-i un rol de clovn sau arlechin.
M-a-nvinuit... că,-n slujba mea, e-o roabă,
Că nu i-am răsplătit, nicicând... fidelitatea.
Că şi-a pierdut discernământul, ca o snoabă,
În timpu-n care, eu, pierdeam... realitatea.
Mi-a imputat că-i greu... să mă urmeze,
Că o ignor prea mult... când stau ,,în umbră''.
Că într-o zi... n-o şti cum să-şi salveze...
Stăpânu-i care-o ține mult... în semiumbră.
Mi-a reproşat... că-i tare ostenită, umbra,
Că, uneori, greşesc sfidând... penumbra.
Ion Apostu

Albilite de Flori Gombos

ALBILIŢE

Deasupra mării calme
mici stoluri de
fluturi
se ridică de pe
pelicula apei,
unde petrecuseră
noaptea,
ca apoi
să zboare într-o
direcţie precisă.
Albiliţele
fac agitaţie
ca-ntr-un
centru naţional
de...biologie.
Se-aude un epitalam în
Paradisul provizoriu
şi-apoi, o
Noapte definitivă
se lasă ca o cortină
peste veşnicie.
-Flori Gomboş-

Bun venit de Volodea Gavril


Bun venit

Bine ai venit în viața mea sublimă,fermecată fericire,
O clipă am crezut că te-ai rătăcit la braț cu altcineva,
Lăsându-mă să aștept tăcut într-o letargică amorțire,
Cu ochii ațintiți spre cer prin rugă dăruindu-și seva.

Bine ai venit zâmbind la poarta sufletului meu,deschisă,
Te-am așteptat încrezător cu lumina inimii mereu aprinsă,
Ți-am pregătit un cuib curat din fir de borangic din stele,
Pe care l-am împodobit înfiorat cu toate dorurile mele.

Bine ai venit în viața mea iubire,proaspătă ca primăvara,
În suflet te-ai adăpostit făcându-mi inima să cânte ca vioara,
O rapsodie dulce românească cum numai românul o știe,
Punând în ea tot ce-i mai bun în suflet și-un tril de ciocârlie.

Volodea Gavril 

Definind iubirea de Any Villa

Definind iubirea

Fiind lacrimi de inimă albastră
Curgând la margine de lume
Cântând mereu iubirea noastră
Lucind in stea fără de nume
Nu căutând,nu întrebând
De ce iubind e dureros...
Răspuns nu vom găsi nicicând
Decât țipând în alb de albatros.
Când înălțând aripi ce se ating
Duios, foșnind a primăvară
Lăsând sălbatic să te strâng
Învăluind o lacrimă de seară
Atunci vom defini
Prin noi,iubirea...

Any Villa


Nichita de Tamara Gorincioi

Nichita

Poeţii vin

Ca nişte păsări din cer,
Ne împroaşcă cu flori
Nimic în schimb nu ne cer.
Nichita a venit pentru noi
Pe pământ
Ne-a învăţat
Abecedarul unui cuvânt
A înflorit ca un cais
Ca o pasăre din vis
Ne-a zburat cu flori şi sibile
Ne-a iubit
Şi a zidit iubirea
În ceruri divine.
Ne-a lăsat moştenire
O duminică,
Limba română a cuvintelor
Ne-a sărutat sufletul
Şi sfânta sfintelor.
A urcat spre ceruri
După ce ne-a adus
Cerul desculţ în priviri
Invitându-ne să asistăm
La nunta cuvintelor-miri.
S-a izbit cu tâmpla
De iubire,
Topindu-se ca un zeu,
Între lumina
Dintre cuvinte
Şi nemurire.

Tamara Gorincioi

Colt de suflet de Simona Barbu

Colt de suflet !

Fa-ti timp si-asculta sufletul ce plange
Caci ai uitat de el ,fugind spre nu stiu unde ,
Fa-ti timp si-asculta inima ce doare
Caci ai uitat de ea ,frumoasa floare .
..
Fa-ti timp in goana vieti tale
Sa mai privesti si-njurul tau ,
O singura viata are fiecare
Iti jur ,ca de o pierzi ,iti pare rau .
..
Fa-ti timp si-asculta sufletul cum plange
Cum uneori este satul chiar si de sange ,
Cum l-ai lasat pe mana tuturor
Fa-ti timp de suflet ,macar di-un coltisor .
..
Fa-ti timp de prietenii,cu sufletul deschis
Ce alina supararea si tainele din vis ,
Fa-ti timp de coltul tau de sufletel
Si dai ,doar ce-si doreste el ..

Simona Barbu

Randuri intr-o carte de Elena Caruntu

RÂNDURI ÎNTR-O CARTE!

Nu-mi ajunge ziua să-i culeg lumina!
Nopțile-s grăbite și se-aștern pe gene
Nu știu de-i-a mea o întreagă,vina
Căci de vise tandre,sufletul îmi geme.

Și le pun cu grijă în-a vieții carte!
Rânduri lângă rânduri! Se așează-n pagini
Să nu-mi treacă dorul, călător, departe,
Neștiindu-i picul, rătăcit pe margini.

Nu-i destulă vremea, să-i măsor veșmântul!
Clipele îmi zboară,nori învălmășiți
Îmi rămâne-n palmă, adormit, cuvântul,
Ca-un pom ce-ascunde, muguri odrăsliți.

E prea sus văzduhul să-i ating o stea!
Minusculă ființă,eu sub infinit
Dar pot face multe pentru viața mea,
Chiar de sunt atâtea fără de sfârșit!

Fiecare zi,e început de drum!
Pe care-l străbat, uneori în grabă
Serile-și-au partea de uitări și fum,
Iar prin mine-aiurea,dorințe aleargă.

Voi închide fila, ultimului vers!
Când e pe sfârșite,picul de cerneală
Îngânând acorduri într-un univers,
Unde nimănui nu dau socoteală!

Elena Căruntu.

Declic de Costache Nastase

DECLIC

A fost reală, nu himeră
Acea clipă efemeră
Când o sclipire în privire
Ne-a dus în nemărginire
Foarte aproape de sublim
Lângă tărâmul divin.
Deşteptându-ne fiorii
Ne-a luat valul vâltorii.
Inimi cuprinse de văpăi
S-au acordat în bătăi,
Suflete simţind înaltul,
Revărsate unu-n altul,
Au rămas amestecate
Permanent şi zi şi noapte
Savurând dulcea minune
În noua dimensiune.

Costache Năstase 


Azi ninge de Cristea Laura

Azi ninge

Azi ninge cu flori de cais
în visul prelins de dorințã
fiecare vers este ca o pasãre
ce zboarã-n tãcere
în pânze nevãzute de fiori argintii
într-o dulce armorțire
plãcerea inimii

Azi ninge cu dor ascuns
adie zâmbete
în templu sufletului
flori de cais ne-nlãnțuie
şi ne fac sã rãmânem
îmbrãțişați în gânduri
peste miresmele florilor
te adãpostesc în inimã
te cuprind în suflet

Azi ninge cu flori de cais
îmbrãțişeazã creaturi fragile
plutesc luciri hoinare
ca un cocon de vise
crezând în poeții ce se îndragostesc
de trãiri nesfârşite
îmbrãcați în boare de primãvarã.

Cristea Laura

O-ntreaga primavara de Maria Ileana Tanase

O-NTREAGĂ PRIMĂVARĂ

Altă primăvară-n calendar şi prin ramuri de copaci,
bobocii sidefii plesnesc în portocalul din grădină,
pe umbra unui gând amintirile lovesc ca o grindină,
şi nu-nţeleg de ce, cuvintele se ceartă când taci ?

Nopţile reci de priveghi mă-nvelesc cu dorul de tine,
n-ascund, din prea multă iubire te-am zidit în cuvânt,
să te pot rosti când sufletul naşte iar durerea revine,
şi pe cărare de gând să te culeg din fuioare de vânt.

În tot acest pustiu plăcut, pe drum e slobodă tăcerea,
doi pelerini ce-şi poartă la margine de viaţă durerea
şi miraţi că nu găsim puntea ce leagă două destine,
când în fiecare noapte-ntinzi aripile minţii spre mine.

Plesnesc mugurii -perle sidefii, prin ramuri de copaci,
dorul meu nevinovat înfloreşte-o-ntreagă primăvară,
şi-alai de fluturi înalţă curcubeul după ploaia de vară, 
chiar dacă taci, ştiu că-ţi pasă, îţi lipsesc şi mă placi.

Maria  Ileana  Tanase