Mi-e ostenita umbra de Ion Apostu

Mi-e ostenită umbra

Mi-a reproşat... că-i tare obosită, umbra,

C-a obosit, trudind, să-mi fie-aproape.

Că, uneori, greşesc sfidând penumbra,

Că-i vine greu, de nu-i lumină, să mă scape.

M-a dojenit... că nu-s prea copt la minte,

Că-i greu să-mi contureze trupul, e un chin!

C-ar trebui, mai des, să iau... aminte,

Că viața nu-i un rol de clovn sau arlechin.

M-a-nvinuit... că,-n slujba mea, e-o roabă,

Că nu i-am răsplătit, nicicând... fidelitatea.

Că şi-a pierdut discernământul, ca o snoabă,

În timpu-n care, eu, pierdeam... realitatea.

Mi-a imputat că-i greu... să mă urmeze,

Că o ignor prea mult... când stau ,,în umbră''.

Că într-o zi... n-o şti cum să-şi salveze...

Stăpânu-i care-o ține mult... în semiumbră.

Mi-a reproşat... că-i tare ostenită, umbra,

Că, uneori, greşesc sfidând... penumbra.

Ion Apostu

Albilite de Flori Gombos

ALBILIŢE

Deasupra mării calme
mici stoluri de
fluturi
se ridică de pe
pelicula apei,
unde petrecuseră
noaptea,
ca apoi
să zboare într-o
direcţie precisă.
Albiliţele
fac agitaţie
ca-ntr-un
centru naţional
de...biologie.
Se-aude un epitalam în
Paradisul provizoriu
şi-apoi, o
Noapte definitivă
se lasă ca o cortină
peste veşnicie.
-Flori Gomboş-

Bun venit de Volodea Gavril

Bun venit

Bine ai venit în viața mea sublimă,fermecată fericire,

O clipă am crezut că te-ai rătăcit la braț cu altcineva,

Lăsându-mă să aștept tăcut într-o letargică amorțire,

Cu ochii ațintiți spre cer prin rugă dăruindu-și seva.

Bine ai venit zâmbind la poarta sufletului meu,deschisă,

Te-am așteptat încrezător cu lumina inimii mereu aprinsă,

Ți-am pregătit un cuib curat din fir de borangic din stele,

Pe care l-am împodobit înfiorat cu toate dorurile mele.

Bine ai venit în viața mea iubire,proaspătă ca primăvara,

În suflet te-ai adăpostit făcându-mi inima să cânte ca vioara,

O rapsodie dulce românească cum numai românul o știe,

Punând în ea tot ce-i mai bun în suflet și-un tril de ciocârlie.

Volodea Gavril 

Definind iubirea de Any Villa

Definind iubirea

Fiind lacrimi de inimă albastră

Curgând la margine de lume

Cântând mereu iubirea noastră

Lucind in stea fără de nume

Nu căutând,nu întrebând

De ce iubind e dureros...

Răspuns nu vom găsi nicicând

Decât țipând în alb de albatros.

Când înălțând aripi ce se ating

Duios, foșnind a primăvară

Lăsând sălbatic să te strâng

Învăluind o lacrimă de seară

Atunci vom defini

Prin noi,iubirea...

Any Villa

Nichita de Tamara Gorincioi

Nichita

Poeţii vin
Ca nişte păsări din cer,
Ne împroaşcă cu flori
Nimic în schimb nu ne cer.
Nichita a venit pentru noi
Pe pământ
Ne-a învăţat
Abecedarul unui cuvânt
A înflorit ca un cais
Ca o pasăre din vis
Ne-a zburat cu flori şi sibile
Ne-a iubit
Şi a zidit iubirea
În ceruri divine.
Ne-a lăsat moştenire
O duminică,
Limba română a cuvintelor
Ne-a sărutat sufletul
Şi sfânta sfintelor.
A urcat spre ceruri
După ce ne-a adus
Cerul desculţ în priviri
Invitându-ne să asistăm
La nunta cuvintelor-miri.
S-a izbit cu tâmpla
De iubire,
Topindu-se ca un zeu,
Între lumina
Dintre cuvinte
Şi nemurire.

Tamara Gorincioi

Colt de suflet de Simona Barbu

Colt de suflet !

Fa-ti timp si-asculta sufletul ce plange
Caci ai uitat de el ,fugind spre nu stiu unde ,
Fa-ti timp si-asculta inima ce doare
Caci ai uitat de ea ,frumoasa floare .
..
Fa-ti timp in goana vieti tale
Sa mai privesti si-njurul tau ,
O singura viata are fiecare
Iti jur ,ca de o pierzi ,iti pare rau .
..
Fa-ti timp si-asculta sufletul cum plange
Cum uneori este satul chiar si de sange ,
Cum l-ai lasat pe mana tuturor
Fa-ti timp de suflet ,macar di-un coltisor .
..
Fa-ti timp de prietenii,cu sufletul deschis
Ce alina supararea si tainele din vis ,
Fa-ti timp de coltul tau de sufletel
Si dai ,doar ce-si doreste el ..

Simona Barbu

Randuri intr-o carte de Elena Caruntu

RÂNDURI ÎNTR-O CARTE!

Nu-mi ajunge ziua să-i culeg lumina!

Nopțile-s grăbite și se-aștern pe gene

Nu știu de-i-a mea o întreagă,vina

Căci de vise tandre,sufletul îmi geme.

Și le pun cu grijă în-a vieții carte!

Rânduri lângă rânduri! Se așează-n pagini

Să nu-mi treacă dorul, călător, departe,

Neștiindu-i picul, rătăcit pe margini.

Nu-i destulă vremea, să-i măsor veșmântul!

Clipele îmi zboară,nori învălmășiți

Îmi rămâne-n palmă, adormit, cuvântul,

Ca-un pom ce-ascunde, muguri odrăsliți.

E prea sus văzduhul să-i ating o stea!

Minusculă ființă,eu sub infinit

Dar pot face multe pentru viața mea,

Chiar de sunt atâtea fără de sfârșit!

Fiecare zi,e început de drum!

Pe care-l străbat, uneori în grabă

Serile-și-au partea de uitări și fum,

Iar prin mine-aiurea,dorințe aleargă.

Voi închide fila, ultimului vers!

Când e pe sfârșite,picul de cerneală

Îngânând acorduri într-un univers,

Unde nimănui nu dau socoteală!

Elena Căruntu.

Declic de Costache Nastase

DECLIC

A fost reală, nu himeră

Acea clipă efemeră

Când o sclipire în privire

Ne-a dus în nemărginire

Foarte aproape de sublim

Lângă tărâmul divin.

Deşteptându-ne fiorii

Ne-a luat valul vâltorii.

Inimi cuprinse de văpăi

S-au acordat în bătăi,

Suflete simţind înaltul,

Revărsate unu-n altul,

Au rămas amestecate

Permanent şi zi şi noapte

Savurând dulcea minune

În noua dimensiune.

Costache Năstase 

Azi ninge de Cristea Laura

Azi ninge

Azi ninge cu flori de cais
în visul prelins de dorințã
fiecare vers este ca o pasãre
ce zboarã-n tãcere
în pânze nevãzute de fiori argintii
într-o dulce armorțire
plãcerea inimii

Azi ninge cu dor ascuns
adie zâmbete
în templu sufletului
flori de cais ne-nlãnțuie
şi ne fac sã rãmânem
îmbrãțişați în gânduri
peste miresmele florilor
te adãpostesc în inimã
te cuprind în suflet

Azi ninge cu flori de cais
îmbrãțişeazã creaturi fragile
plutesc luciri hoinare
ca un cocon de vise
crezând în poeții ce se îndragostesc
de trãiri nesfârşite
îmbrãcați în boare de primãvarã.

Cristea Laura

O-ntreaga primavara de Maria Ileana Tanase

O-NTREAGĂ PRIMĂVARĂ

Altă primăvară-n calendar şi prin ramuri de copaci,

bobocii sidefii plesnesc în portocalul din grădină,

pe umbra unui gând amintirile lovesc ca o grindină,

şi nu-nţeleg de ce, cuvintele se ceartă când taci ?

Nopţile reci de priveghi mă-nvelesc cu dorul de tine,

n-ascund, din prea multă iubire te-am zidit în cuvânt,

să te pot rosti când sufletul naşte iar durerea revine,

şi pe cărare de gând să te culeg din fuioare de vânt.

În tot acest pustiu plăcut, pe drum e slobodă tăcerea,

doi pelerini ce-şi poartă la margine de viaţă durerea

şi miraţi că nu găsim puntea ce leagă două destine,

când în fiecare noapte-ntinzi aripile minţii spre mine.

Plesnesc mugurii -perle sidefii, prin ramuri de copaci,

dorul meu nevinovat înfloreşte-o-ntreagă primăvară,

şi-alai de fluturi înalţă curcubeul după ploaia de vară, 

chiar dacă taci, ştiu că-ţi pasă, îţi lipsesc şi mă placi.

Maria  Ileana  Tanase

Primavara vietii de Lili Sipoteanu

Primăvara vieții

O ploaie de petale se frânge fără voie

Și cade în neștire peste cununi de timp,

Mai șterge o durere, învie de-i nevoie,

Aducerile-aminte ucise de un vânt.

Se tot adună muguri în rănile făcute

De pașii grei ai vieții când tot au apăsat

Pe inimă și suflet în clipele trăite

Când domn era suspinul slujit de un oftat.

Iar luna, somnoroasă, se tot răsfață-n noapte

Și-ncet parcă plutește cu stele valsând

Ar vrea să pună-n taină, pe la ferești, de poate,

Un ram de fericire crescut sub legământ

Ca orice primăvară când ne-o ieși în cale

Să-i dăm în dar un zâmbet ascuns între visări,

Din ploile tristeții să facem într-o vale 

Un turn unde să-nchidem noianul de-ntristări.

Și orice clipă vine și-n taină ne petrece

S-o îmbrăcăm în floare, s-o mângâiem cu dor,

Iar primăvara vieții pe unde-o vrea când tece

Să ne întinerească în ciuda anilor!

Lili Șipoteanu

Ce inseamna sa fii tata ? de Alexandru Gavrilescu

Ce înseamnă să fii tată?

Să urci în fiecare zi câte un munte,

Ca să-mpleteşti din flori-de-colț o punte,

S-o vezi apoi de pașii fiului călcată,

Asta înseamnă oare să fii tată?

Să-ți iei din culmi de stâncă,tărie și răbdare,

Maşini și acadele să porți prin buzunare,

Să calci pe dinozauri că-i plină casa toată,

Asta înseamnă oare să fii tată?

Dacă îți faci imperii din jucării de pluş,

Şi inventezi povești cu pastele cuş-cuş,

Din cai de plastelină de îți ridici armată,

Asta înseamnă oare că ești tată?

Din cărăbuşi de mai,să faci un carusel,

Și să plătești bilet ca să te urci în el,

Cine spunea că viața e foarte complicată,

Oare știa ce-nseamnă să fii tată?

Să-ți rupi fâșii din suflet, ca să pansezi o rană,

Să numeri infinitul,sprânceană cu sprânceană,

Să ai mereu răspunsuri la orice întrebare,

Asta înseamnă să fii tată,oare?

Să-ți vină de la "grădi" răvaș de judecată,

Cu fraza cunoscută: " iar a ciupit o fată ",

Și să găsești desigur, pedeapsa meritată,

Asta înseamnă oare să fii tată?

Să tremuri enigmatic, din cap până-n picioare,

Că peste două ore, când va avea serbare,

Vă reuși să spună povestea învățată,

Asta înseamnă oare să fii tată?

Să-ntorci de e nevoie și celălalt obraz,

Când un vecin mai trist, îți face mare caz,

Pentru a fiului copilărească faptă,

Asta înseamnă oare să fii tată?

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Să urc în fiecare zi câte un munte,

Ca să-mpletesc din flori-de-colț o punte,

S-o văd apoi de pașii fiului călcată,

Aş mai întoarce timpul înc-o dată...

Alexandru Gavrilescu