DECLIC
A fost reală, nu himeră
Acea clipă efemeră
Când o sclipire în privire
Ne-a dus în nemărginire
Foarte aproape de sublim
Lângă tărâmul divin.
Deşteptându-ne fiorii
Ne-a luat valul vâltorii.
Inimi cuprinse de văpăi
S-au acordat în bătăi,
Suflete simţind înaltul,
Revărsate unu-n altul,
Au rămas amestecate
Permanent şi zi şi noapte
Savurând dulcea minune
În noua dimensiune.
Costache Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu