duminică, 17 septembrie 2017

Cum ne priveau nostalgicii de Ion Apostu

Cum ne priveau nostalgicii


Privesc, nostalgic, stând pe-o bancă, privesc la tinerii frumoşi,
Cum trec senini, nepăsători... noi, pentru ei, nu existăm.
Cum trec, agale, fără grabă... şi sunt, în toate... grațioşi,
Şi văd atâta viață-n ei... doar noi... n-avem ce s-arătăm.
Cum trec perechi de-ndrăgostiți, perechi ținându-se de mână,
Se mai opresc, din când în când, şi îşi mai dau câte-un sărut.
Îmi amintesc prima binețe, la care ai răspuns cu ,,Bună!'',
Parcă te văd, cu ochii minții, îmi amintesc... de început.
Erai subțire, ca nuiaua, de-o frumusețe făr' de seamăn,
Treceai înmiresmând aleea, în urma ta... odor de flori.
Te aşteptam, vrăjit de tine, te aşteptam sub un mesteacăn,
Of, Doamne, parcă ieri a fost... mai simt ş-acum acei fiori!
Te-am îndrăgit ca un nebun, m-ai îndrăgit ca o nebună,
Am fost sublimi... la timpul nostru, cândva am fost, şi noi, frumoşi.
Cum ne priveau nostalgicii... când ne țineam, senini, de mână, 
Treceam, agale, fără grabă, eram... în toate, grațioşi.


Ion Apostu


Cumpar de Mariana Adascalitei

CUMPAR...

Cumpăr… Cine-mi vinde , zarzăr înflorit,
Cer senin cu stele, soare răsărit…
Câmp cu turme albe… şi cu mieluşei
Şi din toata viaţa, primii ani ai mei?
Cumpăr. -Cine-mi vinde, cer de-azur şi lună,
Cântec de vioară… şi-o lume mai bună,
Iarbă-nmugurită şi livezi în floare…
Şi dintr-o iubire… prima sărutare?
Cumpăr. -Cine-mi vinde, răsărit de soare,
Ploi de stele noaptea, munţi bătrâni… şi-o mare!
Un luceafăr tânăr, să lucească viu
Şi copil la mama… iarăşi să mai fiu?
Cumpăr. - Cine-mi vinde, taina fericirii,
Trandafiri cu rouă, dulceaţa iubirii,
Stelele pe bolta nopţilor de-april…
Şi pământu-acesta, în zâmbet de copil?
Cumpăr. -Cine-mi vinde… zvâcnet de aripă,
Să ţin lume-n palmă, doar pentru o clipă,
Să aleg din toate… Rai pentru pământ,
Cumpăr.- Cine-mi vinde…cumpăr, pe cuvânt!

 Mariana Adascalitei



Au trecut anii de Cristea Laura

Au trecut anii....

Plouă ,plouă cu vise slobode care-mi curg prin vene cu speranţe deşirate 
Gândurile -mi zboară spre o lume mai bună ,în orizonturi arzânde 
Ca un curcubeu de dorinţe ,zbor prin flori de câmp şi maci 
Cunună să-mi fac din florile iubirii
În cufărul ros de vremi ...găsesc amintiri 
Ţipă încet visurile neîmplinite ...tac 
Între două dureri trist cântă un pui de cuc 
Sau simfonia verii în nopțile pustii
Au trecut anii tăvălug ...în viaţă 
Si greu mă apasă ...sufletul meu se strecoară 
În lumea mare ....dincolo de aparenţe 
Sărut florile speranţei să crească tot ce am adunat în mine 
Îmi vreau anii înapoi cât soarele pe cer mai străluceşte 
Mă rog Doamne la tine în ruginite gânduri 
Iartă-mi gândul călător în nopţile pustii 
Când paşii se îndreaptă spre tine ,vreau să zbor în înalturi 
Plutind pe aripi de vânt să o iau de la început 
Gândul meu să fie curat ca macii în apusuri 
Cât inima-mi mai vibrează însetată, căutând anii pierduţi într-un infinit 
Mai rămâne doar credinţa ,iubirea ,prietenia ,cerul şi pământul 
Din tot cea fost s-a prefăcut în ...scrum 
O să renasc ca pasarea Pheonix şi o să zbor în gândul meu ...acum 
Prin clepsidra timpului în aşteptare ....absorbind plânsul ....redând zâmbetul şi tinereţea care s-a tot ...dus

Cristea Laura


Iertaţi-mă, nu aţi văzut o vară? de Angelina Nădejde

Iertaţi-mă, nu aţi văzut o vară?


Iertaţi-mă, dar, n-aţi văzut o vară?
Era pe-aici... desculţă, doar cu ie!
Am fost plecat, se cam răcise-afară,
Când m-am întors, nici urme pe câmpie.
Purta pe umeri soarele în plete,
Aprinsă ca o torţă ardea toată,
Făcea prin iarbă deasă piruete
Şi-n valsul ei, de lună... alintată.
Pe cap avea cununi de sânzâiene,
Iar părul împletit în spic de grâu,
Mă ţintuiau privirile-i viclene
De nu puteam să ţin iubirea-n frâu.
Aş fi iubit-o... zău, până la moarte,
Dar a fugit şi m-a lăsat c-o toamnă,
Nu spun că n-o iubesc, dar spune, frate,
Cum să dai o fecioară, pe o doamnă?
Mi-e dragă uneori, dar nu ca vara
Ce-n flori îmi scaldă faţa şi în soare,
Dar pleacă pe furiş... c-o sărutare-amară,
Mă lasă doamnei reci, istovitoare.

Angelina Nădejde 


Ma las de Popa Uku Nicolae


Ma las

....purtat de un gand, o picatura de apa
singur ramas si marea e seaca
un gram de pamant , pamantul e sfant
este gol, linistit si poate grabit,garbovit...
Ma las pe o frunza purtata de vant,
la deal sau la vale , ce inportanta mai are
visul ucis ma mai atrage in el ,mare miste cui sa-l ofer.
ma simnt iar stingher,
In ochii inchisi lumina ma doare si durerea nu doare
este mai multa ninsoare, sau poate inchisoare
....sau doar mi se pare este lumina, sau soare ....
purtat fara voie de ganduri ascunse de vise razlete
de si faptele ascunse si tot nepatrunse ....
cimitir de vise , al vorbelor nespu-se ....
Ma las ...si ascult in tacere cuvantul ce plange
si lacrima care neplasa si ea se vrea la vedere,
dar cine o cere....ce nevoie-i de ea ,poate doar o stea sa plnga cu ea.....
Ma las ....nici nu stiu daca este pustiu ,sau poate tarziu
inainte, inapoi ce sa pot sa mai fiu ,incet ma aplec sau din nou ma ridic
, nu ma mai cred nu mai cred ,nimic ; nimic- este drept
sau este mai stranb ca un alt inceput,
in nimic sau in toate nici eu nu mai sper
acum cat mai sunt tot inca pe drum si drumul este mort
sa gasesc ce nu caut sa gasesc ce nu pot ....mai fac doar un pas
.....ma las ..

Popa Uku Nicolae




Disciplinat de Costache Năstase

Disciplinat


Urmând în viaţă drumul drept
Am învăţat, am consumat şi am rodit
Dar nu mă bat cu cărămida-n piept
C-aş fi făcut ceva deosebit.

Mergând doar pe cărari bătute
Sau stabilite de destin,
Am evitat capcane neştiute,
De ce-am găsit, am profitat din plin.

Vrăjit de măreţia lumii
N-am încercat nimic să schimb
Înţelegând că-s rodul humei
Am vrut doar să pricep şi să mă plimb.

Şi conştient că-i loc destul,
În reguli eu m-am încadrat,
Mi-am înţeles locul şi rolul
Ca un soldat disciplinat.

Mi-au zis erou, mi-au zis mişel
M-au lăudat, m-au înjurat destui
Am făcut fapte fel de fel
Da nu în contra vântului.

Costache Năstase



In noapte de Viorel Birtu Piraianu

ÎN NOAPTE

felinare oarbe pe alei
o stradă în beznă
miezul nopții trece
în palida lumină
o femeie așteaptă
ruptă dintr-un gând
o creangă atărnă
pe stradă ochii plâng
luna coboară alene
pe umeri dezgoliți
arome suave 
pe plete rebele
ora curge, ora trece
printre cuvinte
femeia pășește spre mine
a chemare, a întrebare...

Viorel Birtu Piraianu


Alta sansa de Maria-Ileana Tănase

ALTĂ ŞANSĂ

Soarele-i deja, făr' de vlagă,
se simt aromele de toamnă,
vremea s-a răcit, nu-i sagă,
iar tu îmbătrâneşti, doamnă.
Copiii s-au întors la şcoală,
căci timpul nu stă la taclale,
culege anotimpurile-n poală
şi scutură anii precum petale.
Străbat labirintul unui gând,
iarăşi o zi tristă de toamnă,
soarele-i-ncruntat, plăpând,
dar speranţa mă-ndeamnă.
Urc optimistă pe scara vieţii,
totdeauna, există altă şansă,
s-au dus demult, anii tinereţii,
doar visele-mi sunt avalanşă.

  Maria-Ileana Tănase


Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : Radio Station Links: 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream