Visul sărbătorii de Constanta Popescu

Visul   sarbatorii

Cândva voi visa uși albe deschise

și voi, trece-veți pe partea celaltă, 

crezînd că am plecat...

Ce grea povară drumul cu aripile

înmugurite, legate cu o perdea de vise,

știind că nu mai am culoar permis

și zborul anulat!

Aș fi putut fi tăcerea acceptătoare

și pasul sprijinit de brațu-ți protector...

nciodată nu sunt destule drumuri, 

de vreme ce nu obosim

să le asfaltăm cu diminețile veselei copilări.

Bucurii mici printre pași,

ca roua pe firele de iarbă,

îmi hrănesc anotimpurile,

iar zâmbetul il întind ca pe o mască,

să-mi fie carnavalul orbitor...

și cine știe, mâine mă voi trezi cu ușile închise

și voi depăna amintirii 

despre vremea când era obligatoriu să iubești...

și atît de frumos să zbori!

Autor  Constanta  Popescu