TROIENE ŞI VISE!
Şi..troienise,afarã lângã geam
Sã-mi aminteascã iernile trãite,
Cu-ale vieții,strânse amalgam
A nins în vis! Cu nea de dor iubite.
Şi..troienise,afarã lângã geam
Sã-mi aminteascã iernile trãite,
Cu-ale vieții,strânse amalgam
A nins în vis! Cu nea de dor iubite.
Şi...paşii tãi,se-afundã în
zãpezi
Eşti alb! Şi strãveziu şi-mi bați,
Înuşa
casei mele,sã veghezi
Cu licãrul din ochii tãi curați.
Eşti alb! Şi strãveziu şi-mi bați,
În
Cu licãrul din ochii tãi curați.
Şi...troienise-n visele cu
tine!
Atâta ger pe datã m-a cuprins,
Am tresãrit, la gândul ce mã ține,
În fulgii zilei ce s-a stins.
Atâta ger pe datã m-a cuprins,
Am tresãrit, la gândul ce mã ține,
În fulgii zilei ce s-a stins.
Și...toate iernile deodată
S-au rezemat de viața mea
În noaptea rece-întunecată,
Iubirii i-am trimis-o stea.
S-au rezemat de viața mea
În noaptea rece-întunecată,
Iubirii i-am trimis-o stea.
Să-i lumineze-n zori
ferestre,
Ce sunt albite de ninsori
Cu degetele, de măiestre,
E scris: Iubesc! De mii de ori.
Ce sunt albite de ninsori
Cu degetele, de măiestre,
E scris: Iubesc! De mii de ori.
Cât pe pământ mai cade nea
Și visele îmi aparțin,
Mai pot spera,că viața mea
Are și mâine cer senin.
Și visele îmi aparțin,
Mai pot spera,că viața mea
Are și mâine cer senin.
Și-mi troienise pe la tâmple,
Cu așteptarea unui dor
Când și aievea mi se umple,
Pervazul vieții cu fior!
Cu așteptarea unui dor
Când și aievea mi se umple,
Pervazul vieții cu fior!
Elena Căruntu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu