Un veac de libertate
Din veacuri am tot încercat
să fim aproape,
Dorințele au fost secate în cancelarile toate,
Doar un Mihai Bravul ne-a adus o clipă visul,
Dar l-au ucis mișelește,am rămas cu plânsul.
Zi sfântă de ianuarie aprig
când dârji străbunii,
Au scris liberi pe cer azuriu zănateci ca lăstunii,
Cu litere de foc și sânge să știe-n țară orișicare,
În astă lume există doar o Românie acum Mare.
A reînviat speranța când Vodă
Cuza în 1959
A spălat ocaua grea țării purificând-o cu rouă,
Aducând prosperitatea și țării imaginea nouă,
Lăsând o moștenire sacră urmașilor și vouă.
Dar mai era o
parte,Transivania ce ducea dorul,
Și în 1918 la Alba-Iulia i-am adus cu drag onorul,
Unde am strigat cu mic cu mare toți cei de față,
Cu chiot vesel - Trăiască România Dodoloață .
Volodea Gavril
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu